Ganduri despre sunete

Cuprinsul cărţii Ganduri despre sunete

Prefaţă / 7

Sviatoslav Richter - ultimul senior al pianului / 10 

Richter despre Richter  / 15

Richter despre muzică  / 27

J. S. Bach – mitul eternei reîntoarceri  / 41

F. Mendelssohn Bartholdy: pianist, dirijor, compozitor  / 47

Sonatele pentru pian de Johannes Brahms  / 58

Modest Moussorgski – Suita Tablouri dintr-o expoziţie. Promenada ca simbol şi principiu structurator  / 67

Schumann - Auschwung. Consideraţii despre ritmul formei şi forma ritmului  / 74

Coordonatele universului sonor debussyst: nuanţa şi sugestia   / 82

Claude Debussy. Influenţe extrem-orientale în creaţia pentru pian  / 90

Claude Debussy şi şcoala naţională spaniolă: consonanţe şi interferenţe  / 98

Dimensiuni extrem-orientale în creaţia lui Olivier Messiaen / 105

Giancinto Scelsi – Orient şi Occident  / 115

Aspecte orientale în creaţia compozitorilor americani Charles Yves, Henry Cowell, Colin McPhee, Harry Parch, John Cage şi Lou Harrison  / 137

Darius Milhaud: particularităţi ale limbajului muzical în creaţia pentru pian  / 152

Florica Musicescu. Note inedite  / 161

Domnişoarele Constanţa Erbiceanu şi Florica Musicescu, două vieţi dedicate muzicii şi şcolii pianistice româneşti  / 169

Gânduri despre Dinu Lipatti. Meditaţii asupra ideii de geniu  / 180

Ipostazele acvaticului în tripticul simfonic La Mer de Claude Debussy şi în poemul simfonic Vox Maris de George Enescu  / 185

Pe urmele lui George Enescu  / 190

Omagiu lui Constantin Brâncuşi  / 193

Bibliografie / 197

Cuvânt înainte Ganduri despre sunete

Această carte adună între coperţile sale rodul unor preocupări materializate de-a lungul mai multor ani în articole şi eseuri, unele dintre ele prezentate în cadrul sesiunilor  de comunicări ştiinţifice ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, altele gândite pentru acest volum. Având iniţial un alt scop decât cel de a fi reunite într-o carte, articolele nu evidenţiază o unitate sistemică ci doar una datorată preocupărilor autoarei; inerentele reiterări ale unor idei nu fac decât să confirme aceste preocupări.

Subiectele abordate se coagulează în jurul a trei zone de interes: muzica dedicată pianului, pedagogie pianistică şi, nu în cele din urmă, consecinţele generate în plan muzical de întâlnirea a două spaţii culturale:  Occident şi Orient. La baza acestor preocupări a  existat dorinţa de  căutare a unui posibil răspuns  pentru întrebările: ce interpretăm şi cum interpretăm.

Prima zonă este configurată de articole ce aduc în atenţia cititorului opusuri pianistice (Tablourile dintr-o expoziţie de Modest Moussorgski, Sonatele pentru pian de Brahms sau Avântulde Schumann, piese interpretate şi de autoare), privite dintr-o perspectivă analitică, prin abordarea  unui anumit aspect structural. Având un limbaj preponderent teoretic ele răspund întrebării ce interpretăm şi se adresează celor integraţi fenomenului muzical. Aceleiaşi categorii îi aparţin articolele dedicate unor pianişti  atinşi de aripa geniului, Sviatoslav Richter şi Dinu Lipatti, a căror contribuţie la arta interpretativă pianistică este una de excepţie.  Încercarea de a pătrunde discret în misterul şi magia acestor personalităţi, mai mult pentru a ne lăsa impregnaţi de aura lor decât din dorinţa de a descifra misterul geniului, poate deschide însă o fereastră către acel cum interpretăm.

Compozitorii în creaţia cărora pianul a ocupat un loc important  (Bach, Mendelssohn-Bartholdy, Claude Debussy, Darius Milhaud) fac obiectul unor rânduri care încearcă o privire integratoare a creaţiei pianistice în cadrul mai larg al întregii creaţii a autorului, dacă ne referim la articolul aniversar al cărui subiect este creaţia lui Mendelssohn Bartholdy; o abordare dominant estetică vom regăsi în articolele ce au ca centru de interes limbajul muzical debussyst şi cel definitoriu pentru creaţia pianistică a lui Milhaud şi una istorică, în determinarea punţilor stabilite la distanţă între cantorul din Leipzig, J.S.Bach şi confraţii săi de breaslă. Răspunsurile căutate în aceste articole, de astă dată dintr-o perspectivă istorică şi estetică, privesc aceeaşi întrebare: ceinterpretăm.

Preocuparea pentru actul pedagogic, cel care ar trebui să devoaleze „celuilalt” secretele lui cuminterpretăm, este concretizată în acest volum prin articolele dedicate unor personalităţi de înaltă ţinută morală şi profesională, care au pus bazele  şcolii româneşti de pian şi au influenţat decisiv evoluţia acesteia: domnişoarele Florica Musicescu şi Constanţa Erbiceanu.

Un loc important ca zonă de interes îl ocupă articolele ce au ca subiect întâlnirea dintre Occident şi Orient, ca fenomen de interculturalitate manifestat în arta sunetelor. Această nouă direcţie, evidentă astăzi prin globalizare, a fost anticipată în muzică încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Ea a generat mutaţii importante în gândirea muzicală occidentală;  dacă în Europa drumul deschis de către compozitorul francez Claude Debussy avea să fie urmat de Olivier Messiaen şi explorat într-o altă dimensiune de Giancinto Scelsi, în America, civilizaţie eteroclită prin definiţie, sinteza dintre gândirea muzicală occidentală şi cea orientală amprentează creaţia unei întregi pleiade de compozitori. Departe de o abordare exhaustivă a acestui fenomen, care ar putea fi dezvoltat ulterior, demersul de faţă încearcă o surprindere a vectorilor importanţi ce îl definesc.

În cele din urmă, pe un alt palier, cu o componentă personală mai puternică, două eseuri dedicate lui George Enescu şi Constantin Brâncuşi. Ce caută Brâncuşi în Gânduri despre sunete, poate fi o întrebare firească. El rămâne pentru autoare cel care a surprins chintesenţa sufletului românesc şi universal, esenţa sculpturii sale fiind deopotrivă o esenţă muzicală: Coloana infinitului, Sărutul, Pasărea, Oul, Poarta, cântă şi încântă precum muzica lui Bach.

Despre autor

Daniela Crăciun

Unde se găseşte