Istoria limbii române

Mai multe detalii Istoria limbii române

Aflat la ediţia a doua (Istoria limbii române. Note de curs, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2004), volumul de faţă reprezintă cursul de istorie a limbii române ţinut cu studenţii Facultăţii de Litere (învăţământ de zi şi cu frecvenţă redusă) şi de Teologie (învăţământ de zi), din anul 1997 şi până astăzi. Prin obiectivele pe care ni le-am propus şi prin structura lui, acest curs este destinat în primul rând studenţilor filologi de la secţiile cu frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă, fiind conceput în acord cu cerinţele programei analitice în vigoare. El poate fi un bun suport didactic şi pentru studenţii de la învăţământul de zi.
Cursul de faţă are la bază ideile puse în circulaţie de lucrările importante de istorie a limbii române ale unor mari lingvişti din trecut (B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Al. Rosetti etc.), dar, în acelaşi timp, face trimiteri şi la rezultatele cercetărilor mai noi. Ţinând seama de faptul că numărul orelor de istorie a limbii române (mult redus, chiar şi la învăţământul de zi, faţă de importanţa teoretică şi practică şi faţă de complexitatea acestui obiect de studiu) este extrem de restrâns la secţiile cu frecvenţă redusă, am încercat să suplinim această carenţă prin câteva elemente menite să faciliteze înţelegerea şi asimilarea noilor cunoştinţe, precum şi creşterea interesului faţă de această disciplină. De aceea am recurs la:
a. numeroase trimiteri bibliografice, atât în cadrul fiecărui capitol, cât şi în bibliografia finală, care cuprinde şi abrevierile principalelor periodice de specialitate, precum şi lista cu principalele dicţionare ale limbii române; am alăturat listei de nume şi de lucrări consacrate în lingvistica românească şi romanică rezultatele cercetărilor de ultimă oră. Astfel, lucrarea noastră valorifică rezultatele ştiintifice obţinute de predecesorii noştri, pe care ţinem să-i facem cunoscuţi generaţiilor prezente şi viitoare;
b. comentarea, de regulă în subsolul paginii, a unor aspecte din evoluţia limbii române, precum şi frecvente trimiteri la noţiunile dobândite anterior (lingvistică romanică, dialectologie nord- şi sud-dunăreană) şi la limbile romanice mai cunoscute;
c. micul dicţionar de lingvistică de la sfârşitul cursului, care reia unele concepte / noţiuni de lingvistică generală, geografie lingvistică şi dialectologie dobândite în anul I şi al Il-lea, pe care le-am considerat absolut necesare pentru înţelegerea unor noţiuni, a evoluţiei limbii române în context romanic şi balcanic (accident fonetic, lege fonetică, substrat, adstrat, superstrat, bilingvism, betacism, cronologie relativă / absolută, sincronie / diacronie, etimologie, etimon, dublet etimologic, inovaţie etc.); dicţionarul este precedat de o listă de semne şi abrevieri cu utilizare curentă în istoria limbii române şi în lingvistică, în general;
d. aplicaţii (propuneri de muncă independentă, grupate la sfârşitul cursului, cu instrucţiuni de utilizare a dicţionarelor şi a materialelor bibliografice, menite să completeze informaţiile teoretice şi să suplinească absenţa sau numărul redus al seminarelor); fără a substitui dialogul direct cu profesorul, aceste exerciţii constituie un punct de pornire pentru discuţii sau pentru muncă independentă; studenţii pot verifica astfel ce nu au înţeles suficient sau unde ar mai avea nevoie de exerciţii suplimentare. Şi din acest motiv am făcut uneori, în subsolul paginii, comentarii mai ample.
Cursul de faţă a fost conceput în opt mari unităţi de învăţare, fiecare corespunzând unei probleme importante din evoluţia limbii române; primele şapte sunt predominant teoretice, după cum urmează: I — Limba română — generalităţi; II — Formarea poporului român şi a limbii române; III — Latina vulgară; IV — Substratul limbii române (Elementul autohton); V — Limba română comună; VI — Limba română în contact cu alte limbi; VII — Influenţe asupra limbii române. Fiecare capitol conţine şi o secvenţă referitoare la istoricul cercetării problemei abordate; fără a fi exhaustivă, lista oferă trimiteri la cele mai importante studii din trecut şi de astăzi în domeniul respectiv. Prin acestea, am dorit să punem la dispoziţia studenţilor informaţiile necesare pentru aprofundarea fiecărei probleme ce constituie obiectul de studiu al istoriei limbii române. Parcurgerea tuturor acestor titluri nu este obligatorie, ele având un rol mai degrabă orientativ; de aceea lucrările indicate vor fi consultate selectiv, în funcţie de problemele şi interesele particulare ale fiecărui student (eventuale teme de seminar, lucrări de licenţă sau disertaţii etc.).
Cea de-a opta unitate, exclusiv practică - Sugestii / propuneri pentru aplicaţii (teme de seminar şi / sau muncă independentă), urmăreşte consolidarea cunoştinţelor dobândite de-a lungul semestrului, după asimilarea integrală a cursului; aceste exerciţii constituie, în intenţia noastră, o etapă bine venită şi premergătoare examenului propriu-zis. Din acest punct de vedere, considerăm parcurgerea prezentului curs utilă şi pentru prezentarea studenţilor la examenele finale de licenţă şi, eventual, admiterea la un masterat de specialitate.
Recomandăm studenţilor parcurgerea pas cu pas a acestei lucrări, în ordinea celor opt (şapte + una) unităţi; rezolvarea exerciţiilor sugerate, consultarea hărţilor anexate şi lucrul constant cu dicţionarele recomandate constituie etape importante în înţelegerea principalelor probleme ale evoluţiei limbii române.

Autoarea

Despre autor

Aida Todi

Unde se găseşte

• www.editurauniversitara.ro