Geografia Statelor Asiei

Mai multe detalii Geografia Statelor Asiei

Poziţia geografică şi limitele Asiei.
Asia este, indiscutabil, continentul cel mai întins, mai populat şi mai complex din punct de vedere geografic. Pe cei circa 45 milioane km, se întâlnesc multe dintre extremele geografice ale Terrei: cea mai mare altitudine - Everest, cel mai jos punct al uscatului - Marea Moartă, polul frigului din regiunile permanent umanizate - Verhoiansk, polul ploilor - Cherrapunji, cel mai mare lac - Marea Caspică, cel mai adânc lac - Baikal, cea mai întinsă pădure - taigaua siberiană, cea mai populată ţară - China, cea mai mare arie metropolitană - Tokyo, etc.

Numele Asia este foarte vechi, fiind folosit pentru prima dată de greci, mai precis de Herodot, în anul 440 î.Hr. Asia este mai mult un termen geografic, un concept cultural-istoric, decât un continent unitar, separarea de Europa nefiind foarte clar exprimată. De altfel, Europa este de multe ori privită ca o peninsulă a Asiei, formând împreună Eurasia. Limita dintre aceste două continente, convenită de cei mai mulţi geografi, este o linie care porneşte de la Oceanul Arctic şi continuă cu Munţii Ural, fluviul Ural, Marea Caspică, Munţii Caucaz, Marea Neagră, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele şi Marea Egee.

Limita cu Africa este dată de Canalul Suez, Marea Roşie, Strâmtoarea Bab-el-Mandeb şi Golful Aden. Spre sud, est şi nord limitele continentului sunt date oceanele Indian, Pacific şi Arctic. Strâmtoarea Bering, cu o lăţime de 85 km şi o adâncime de 30-50 m, separă Asia de America de Nord, iar mările Arafura şi Timor o despart de Australia.

În funcţie de limitele geografice general acceptate, constatăm unele discordanţe faţă de frontierele politice. În acest context, identificăm mai multe state transcontinentale, precum: Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Cipru, Egipt sau Indonezia. În cazul Rusiei, chiar dacă istoric, cultural şi economic este integrată spaţiului european, mai mult de 75% din teritoriu se află la est de Munţii Ural. În ceea ce priveşte Kazahstanul, acesta are două provincii, Atirau şi Kazahstanul de Vest, care se extind la vest de râul Ural. Georgia şi Azerbaidjan au cea mai mare parte a teritoriului în Asia, însă ambele deţin mici porţiuni la nord de linia celor mai mari înălţimi din Caucazul Mare. În plus, aceste două state, împreună cu Armenia, au puternice legături politice, economice sau culturale cu Europa.

Turcia, în ciuda faptului că doar 3% din teritoriul său se află în Europa, a devenit membră a Consiliului Europei încă din 1949 şi este din 2005 candidată oficială pentru integrarea în Uniunea Europeană. Cipru, o insulă care din punct de vedere geografic este parte a Asiei, a fost admisă în Consiliul Europei în 1961 şi în Uniunea Europeană în 2004.

Peninsula Sinai, parte integrantă a Egiptului, se află în Asia, la est de Canalul Suez. În plus, geopolitic, Egiptul este frecvent încadrat Orientului Mijlociu. Strânse legături africane are şi insula Socotra, situată în largul Cornului Africii, controlată însă de Yemen, ca parte a guvernoratului Aden. Indonezia, comun asociată Asiei de Sud-Est, deţine o serie de teritorii care au trăsături similare Oceaniei. Este vorba despre provinciile estice ale statului, situate dincolo de Linia Wallace.

Dacă ne raportăm doar la aria continentală, punctele extreme ale Asiei sunt: Capul Baba (Turcia, 26⁰4' longitudine estică), Capul Dejnev (Peninsula Ciukotsk, Rusia, 169⁰40' longitudine vestică), Capul Celiuskin (Peninsula Taimâr, 77⁰43' latitudine nordică), Capul Piai (Peninsula Malacca, 1⁰16' latitudine nordică). Luând în considerare întregul spaţiu asiatic, inclusiv cel insular, situaţia se modifică. Astfel, extremitate sudică a Asiei este dată de insula Dana (Pulau Dana, 11⁰5' latitudine sudică) din Indonezia, o insulă nelocuită situată la sud de insula Roti. În plus, dacă considerăm insulele Cocos (Keeling) ca făcând parte din Asia de Sud-Est, atunci limita sudică ar trece dincolo de paralela de 12⁰ latitudine sudică.

În acelaşi sens, extremitatea nordică este dată de Capul Arctic din insula Komsomolets (Severnaia Zemlia), situat la 81⁰13' latitudine nordică. Apoi, în partea centrală a Strâmtorii Bering se găsesc două insule, Diomede Mare şi Mică, situate la o depărtare de circa 4 km, între care se află graniţa între Rusia şi SUA şi, în acelaşi timp, Linia Datei Internaţionale (linie imaginară care desemnează locul de unde începe fiecare zi calendaristică). Astfel, insula Diomede Mare, cunoscută în rusă sub numele de Ostrov Ratmanova, parte a districtului Ciukotsk, reprezentă extremitatea estică a Asiei (169⁰05').

Regiunile Asiei.
În privinţa regionalizării Asiei, chiar dacă există unele opinii diferite, se pot delimita 6 mari regiuni, fiecare dintre acestea având multe trăsături distincte, pe lângă localizarea geografică, precum: Asia de Est, Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Asia de Sud-Vest, Asia Centrală şi Asia Nordică.

Asia de Est este o regiune care, din punct de vedere cultural-istoric, a făcut parte din sfera de influenţă chineză. Statele şi teritoriile incluse aici sunt: China, inclusiv regiunile administrative speciale Hong Kong şi Macao, Japonia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Taiwan şi Mongolia. Acesta din urmă, ca şi unele părţi ale Chinei, care istoric şi cultural nu au fost dominate de chinezii han şi au un mediu predominant arid, adică regiunile autonome Tibet, Xinjiang Uygur şi Mongolia Interioară şi provincia Qinghai, sunt asociate părţii centrale a Asiei.

Asia de Est mai este percepută ca întreg teritoriul cuprins între India şi Amur, divizat în Asia de Nord-Est şi Asia de Sud-Est. Asia de Nord-Est include uneori şi ţinutul de la nord de Valea Amurului.

Asia de Sud-Est este regiunea geografică dintre China şi India, care cuprinde o parte peninsulară (Peninsula Indochina): Thailanda, Vietnam, Mayanmar, Laos, Cambodgia şi Malaezia Peninsulară, şi una insulară: Indonezia, Filipine, Malaezia Estică, Singapore, Brunei şi Timorul de Est. Insulele Christmas şi Cocos (Keeling), din sudul arhipelagului indonezian, sunt considerate părţi ale Asiei de Sud-Est, chiar dacă sunt administrate de Australia.

Asia de Sud cuprinde regiunea situată la sud de sistemul montan Himalaya – Hindukush, formată din statele: India, Pakistan, Afganistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal, Bhutan şi Maldive. Unele surse, precum Divizia de Statistică a ONU, includ în această regiune şi Iranul.

Asia Sud-Vestică (Asia Vestică) corespunde termenilor europeni tradiţionali de Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat, ambii descriind poziţia regiunilor geografice în relaţie cu Europa. Aici sunt  incluse: Turcia, Cipru, Armenia, Georgia şi Azerbaidjan, ţări care gravitează între Europa şi Asia, dar şi statele Levantului (Siria, Iordania, Liban şi Israel), Irak, Iran, precum şi statele Peninsulei Arabe (Arabia Saudită, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Oman, Yemen, Qatar şi Bahrain).

Asia Centrală, în context modern, cuprinde cele cinci state foste sovietice: Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tajikistan şi Kîrgîzstan. În sens mai larg, aici intră şi Mongolia, Afganistanul, precum şi vestul Chinei (regiunile autonome Tibet, Xinjiang Uygur şi Mongolia Interioară şi provincia Qinghai).

Asia de Nord, cuprinzând partea asiatică a Rusiei, la est de Munţii Ural, este un termen mai puţin utilizat.

Despre autor

Vasile Popa

Născut la Fălticeni, în anul 1973, unde urmează cursurile Liceului teoretic Nicu Gane, Vasile Popa este admis la Facultatea de Geografie din Bucureşti în anul 1992.
După absolvire, în 1997, îşi continuă pregătirea în domeniul geografic prin studii aprofundate (Gestiunea durabilă a peisajelor geografice prin organizare şi amenajare  regională) şi doctorale.
Din 2005, este doctor în geografie, cu teza Dobrogea – spaţiu de interferenţe geopolitice.
Este cadru didactic al Facultăţii de Geografie, Universitatea din Bucureşti, din anul 1999 şi titular al cursului Geografia Asiei şi Australiei.
Este autor sau coautor la mai multe cărţi şi articole ştiinţifice din domeniul geografiei regionale, iar în perioada 2008-2011 deţine funcţia de secretar ştiinţific al Facultăţii de Geografie.