Psihologie juridică

Mai multe detalii Psihologie juridică

În prezent, societatea este confruntată cu o serie de provocări la care trebuie să răspundă zi de zi: globalizarea şi integrarea, caracterul limitat al resurselor vitale pentru asigurarea unei vieţi normale, accentuarea polarizării sociale, adâncirea sărăciei, conflictele militare regionale, recesiunea economică, fenomenele meteorologice extreme, criza energetică, explozia demografică.

Creşterea gradului de complexitate a vieţii, obligă guvernele statelor lumii să ia măsuri legislative şi administrative în acord cu aceste provocări. Se impune o nouă viziune asupra condiţiei umane, asupra nevoilor şi trebuinţelor oamenilor, asupra căilor şi mijloacelor de respectare a drepturile omului ca valori indispensabile ale vieţii fiinţei umane în cadrul unei societăţi.

Din momentul în care omul a devenit membru al societăţii, a trebuit să se supună şi anumitor reguli şi norme legale care să regleze comportamentul său, încălcarea acestora determinând intrarea sa sub incidenţa legii. Cei desemnaţi cu înfăptuirea justiţiei, în scopul apărării şi realizării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, precum şi a celorlalte drepturi şi interese legitime, sunt magistraţii.

Formarea profesională a specialiştilor care participă la înfăptuirea justiţiei şi ale căror hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii, trebuie să se fundamenteze pe o profundă cunoaştere a acesteia dar în egală măsură şi pe cunoaşterea comportamentului uman, a mecanismelor psihice ale omului, o fiinţă care în mod obişnuit acţionează raţional, dar uneori automat şi chiar iraţional, fiinţă care poate ajunge să comită cele mai abominabile crime. În acest context, psihologia juridică este chemată să facă diagnoza şi să ofere predicţii calitative şi cantitative asupra conduitelor umane aflate în conflict cu norma judiciară.

Psihologia juridică, disciplină distinctă a psihologiei, studiază geneza delincvenţei şi prevenirea ei, caracteristicile comportamentului deviant şi a grupelor delictuale, problematica actului justiţiar implicând detecţia delincvenţei, mărturia, ancheta, demonstrarea vinovăţiei sau disculparea, reeducarea delincventului, relaţiile dintre inculpat şi justiţiar, cu scopul de a înarma magistratul în statul de drept cu informaţiile care să-i permită aplicarea corectă a legii, în litera şi spiritul ei.

Ea se adresează tuturor categoriilor de specialişti care participă la înfăptuirea justiţiei şi ale cărei hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii. În acest sens, psihologia juridică ajută magistratul în înţelegerea mecanismelor psihice ale persoanei implicate în drama judiciară indiferent de statutul său (autor, victimă sau martor) şi sprijină magistratul în exersarea autocontrolului pentru evitarea propriilor limite psihologice ce ţin de caracterul, atitudinile şi aptitudinile sale ca magistrat şi îi oferă acestuia strategiile şi mijloacele concrete prin care aceste limite pot şi trebuie a fi depăşite.

Pentru a înţelege comportamentul uman, conformist sau deviant, pentru a a îngrădi din ce în ce mai mult potenţialul de iraţionalitate criminogenă a unora dintre membrii societăţii, magistratul trebuie să cunoască limitele individuale în procesul de învăţare, de interiorizare şi conformare faţă de norma juridică, limite diferite de la individ la individ; să evalueze realist presiunile exercitate de mediul social de provenienţă al individului şi care influenţează nevoile şi motivaţiile sale în mod specific, să înţeleagă rezistenţa opusă de individ tentaţiilor existente în societate, care cel puţin în parte, pot fi incriminate drept cauză a comportamentului individual.

Definind psihologia juridică ca fiind “o disciplină formativ-aplicativă şi de cultură profesională a magistratului în statul de drept”, N. Mitrofan (1994, 5)  apreciază că aceasta are ca obiect studierea nuanţată şi aprofundată a persoanei umane implicată în drama judiciară, în vederea obţinerii cunoştinţelor şi a evidenţierii legităţilor psihologice apte să fundamenteze obiectivarea şi interpretarea corectă  a comportamentelor umane cu finalitate judiciară sau criminogenă. “Dacă vrem să înţelegem omul adică pe noi înşine, va trebui să-l privim nu ca pe un robot, egal cu sine şi identic cu semenii săi, ci să recunoaştem inegalitatea înzestrării sale native, faptul că oamenii nu sunt la fel din faza concepţional genetică. Şansa fiinţei umane - la nivel individual – de a fi unică şi irepetabilă, constituie frumuseţea inegalabilă a coexistenţei de structuri temperamentale şi biotipologice infinite, şlefuite social în caractere şi personalităţi diferenţiate ca potenţial de educabilitate, învăţare şi subordonare în raport cu norma juridică”.

Despre autor

Adela Voicu

- Licenţiată a Facultăţii de Istorie-Filozofie - Licenţiată a Facultăţii de Drept - Doctor în Psihologie - Curs postuniversitar, domeniul Psihologie, Marea Britanie - Curs postuniversitar, domeniul Psihologie, Belgia - Bursier Fulbright, domeniul Delincvenţă juvenilă, S.U.A. - Menţionată în Enciclopedia Hübners Who is Who, ediţia 2006 - Membru al International Consortium for Social Development - Membru al Asociaţiei Psihologilor din România - Membru fondator al Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Jurişti şi preşedintele Filialei Constanţa - Expert evaluator proiecte POS DRU - Membru în comitetele ştiinţifice şi de organizare ale unor conferinţe naţionale şi internaţionale - Titularul cursurilor de psihologie juridică şi devianţă juvenilă ale Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, Universitatea Spiru Haret - Iniţiatorul şi organizatorul unor stagii de practică pentru studenţii şi masteranzii Facultăţii de Drept, în mediul penitenciar - Distinsă cu numeroase diplome de merit şi excelenţă pentru activitatea didactică şi ştiinţifică depusă în cei peste 30 de ani de activitate - Autor a numeroase lucrări, articole şi comunicări ştiinţifice în domeniul psihologiei juridice

Unde se găseşte

• www.editurauniversitara.ro