Proiectarea şi managementul curricumului la nivelul organizaţiei şcolare

Tema, fiind relativ nou şi interdisciplinar abordată în cercetarea pedagogică, era necesar şi oportun să i se clarifice esenţial şi echilibrat întâi suportul conceptual, pentru a oferi susţinerea ştiinţifică, apoi a construirii de soluţii alternative, modele de decizii în aplicare, în adecvarea proiectării şi managementului efectiv al unui curriculum, la situaţiile complexe ale unei organizaţii şcolare. Sesizăm astfel, în echilibrarea acestora, accentul pus pe esenţializarea informaţiilor teoretice actualizate şi diversificate (capitolele 1,2, Bibliografie), pe analiza critică şi nuanţată a conceptelor şi subconceptelor implicate (curriculumul cu problemele sale de definire şi analiză, relaţiile între proiectarea şi managementul unui curriculum supuse dezvoltării şi multiplelor determinări, criterii de analiză şi construire a unei varietăţi de modele în proiectarea şi managementul curriculumului, din perspectiva eficienţei lor aplicative la nivelul realizării sale în organizaţia şcolară).

Pe acest fond de clarificare şi esenţializare teoretică necesară, la nivelul abordării conceperii şi implementării curriculumului general şi a celui naţional (capitolele 1 - 3), autorul a putut să-şi contureze şi să valideze, într-o fază de studiu şi proiecţie, propria opţiune metodologică şi aplicativă, să iniţieze un demers investigativ, o cercetare empirică a proiectării şi managementului curriculumului, din perspectiva organizaţiei şcolare concrete (capitolul 4 şi Anexe). Desigur, în baza acestora, autorul avansează deschideri metodologice pentru continuarea cu o cercetare ameliorativă extinsă, pentru a-şi marca propria contribuţie teoretică şi aplicativă în problematica abordată, cu surprinderea complexităţii realizării temei.

Tratarea teoretică generală a aspectelor esenţiale ale problematicii abordate (capitolele 1, 2), împreună cu cercetarea constatativă, privind specificul românesc al proiectării şi managementului curriculumului, dovedeşte nevoia de cunoaştere şi clarificare a acestora, în faţa reformării preconizate (capitolul 3), ca nivel ştiinţific, profesionalizat. Ele reprezintă partea cea mai extinsă a lucrării, dar pentru schimbarea de mentalităţi, experienţe ineficiente, atitudini depăşite, ca elemente ale culturii organizaţiei şcolare, este necesară continuarea cercetării la nivel ameliorativ propriu-zis, după cea investigativă şi empirică (capitolul 4), pentru a marca un plus valoric, în schimbarea acestora, conform nevoilor concrete.

Procedând astfel, autorul caută să realizeze acum o deschidere, o accesibilizare a lor la nivelul înţelegerii de către practicieni şi manageri dintr-o organizaţie şcolară reală, o schimbare de concepţie şi atitudine favorabile unei reforme curriculare, o abordare ştiinţific-profesionalizată a căutării, a propunerii de modele, a luării de decizii locale specifice în implementarea diferenţiată şi apoi de evaluare a eficienţei şi eficacităţii acestora, conform aşteptărilor beneficiarilor educaţiei.

În fapt, o astfel de lucrare prezentată devine oglinda modului cum s-au format competenţele de cercetare, la nivelul Şcolii Doctorale, care să fie validate apoi prin cercetări de dezvoltare şi ameliorare, în timpul exercitării profesiunii. Atunci, din modul de concepere şi tratare a temei, la sfârşitul acestei etape de formare, sesizăm afirmarea deja a unor capacităţi şi competenţe de fond în iniţierea unei cercetări pedagogice, interdisciplinare: de a selecta, a sintetiza ştiinţific şi a aborda critic o bibliografie tematică tot mai diversificată, de a construi un model propriu de analiză teoretică şi aplicativă în consecinţă, de a selecta şi adapta informaţiile la realităţile româneşti şi la cultura organizaţiei şcolare actuale în temă, de analiza critic şi comparativ modele în soluţionarea alternativă pentru luarea de decizii pertinente ştiinţific privind managementul curriculumului, de a sesiza nevoile şi dificultăţile, constrângerile reale ale stadiului actual ale managementului curriculumului la nivelul unei organizaţii şcolare ş.a. De aici, conturarea şi a capacităţii de a construi, a prefigura un model propriu privind proiectarea şi managementul curriculumului la nivelul unei organizaţii şcolare, cu particularităţile sale reale şi apoi a-l experimenta propriu-zis, prin dezvoltarea cercetării teoretice şi empirice începute în această fază a doctoratului.

Ca tânăr cercetător, acreditat prin absolvirea Şcolii Doctorale, îi mai identificăm încă o competenţă specifică, pe lângă cele generale enunţate: aceea de a contura adecvat procesul unei cecetări pedagogice delimitate, cu caracter constatativ şi posibil apoi de completat cu unul ameliorativ. În acest sens, formulează explicit ipoteza generală şi ipotezele particulare, selectează adecvat obiectivele specifice dintr-o gamă largă de opţiuni posibile, proiectează contextul multiplu determinat al verificării ipotezelor, sistemul etapelor, al grupurilor-ţintă, al metodelor şi instrumentelor pe criterii de eficienţă şi eficacitate a cercetării (capitolul 4 şi Anexe). Pentru această fază a demersului iniţiat, autorul propune verificarea acceptării unui model-sinteză de proiectare şi management al curriculumului într-o organizaţie şcolară, care să poată produce schimbări esenţiale, efecte benefice asupra reconceperii şi realizării interdisciplinare a curriculumului (cross-curriculum şi la decizia şcolii).

De aceea, în prima sa fază a cercetării aplicative (capitolul 4), lucrarea prezintă, comentează, discută constructiv rezultatele obţinute în cercetările preconstatative şi constatative, apoi preexperimentale şi experimentale de definitivare şi prezentare a modelului teoretic propus, întreprinse la nivelul grupurilor-ţintă selectate şi, în fine, de evaluare primară a acestuia, la nivelul grupurilor-ţintă reprezentative. Lucrarea validează, în principal, afirmarea competenţelor de construire a unei cercetări pedagogice (care este şi obiectivul central al Şcolii Doctorale), urmând fireşte verificarea şi extinderea experimentului ameliorativ propriu-zis, în faza postdoctorală, ca să fie verificate complex ipotezele şi să fie dezvoltat şi validat modelul propus, în raport cu cele analizate teoretic. Dar prin modul cum prezintă datele obţinute, realizează interpretarea lor cantitativă şi calitativă, cu avansarea de noi ipoteze aici, cu identificarea de noi particularităţi specifice implementării modelului în practica şcolară, cu găsirea de noi premise pentru metodologia cercetării temei ne dezvăluie sau ne ilustrază completarea tabloului de competenţe cert formate pentru a concepe, a desfăşura, a finaliza, a valorifica chiar o cercetare complexă, ca cea derivată din tema tezei.

Lucrarea se adresează cercetătorilor în ştiinţele educaţiei, managerilor şcolari în asigurarea condiţiilor de eficienţă în adaptarea unor modele curriculare la specificul organizaţiilor pe care le conduc, profesorilor în conştientizarea problemelor implementării unui curriculum şi în schimbarea concepţiilor şi practicilor lor educaţionale, elevilor înşişi în afirmarea participativă în realizarea diferitelor tipuri de curriculum, dar şi părinţilor ori altor categorii sociale interesate de calitatea educaţiei. Studiul reprezintă un model reuşit pentru tinerii doctoranzi şi cercetători sau pentru echipe de cercetători-practicieni, care să conceapă şi să finalizeze cercetări-acţiune, în reformarea proiectivă şi managerială a curriculumului în practica şcolară.

Prof. univ. dr. Elena Joiţa