Cercetari experimentale de psihologie matematica

Cuprinsul cărţii Cercetari experimentale de psihologie matematica

Cuvant inainte/ 7

Argument/ 15

Partea I. Conceptualizari si metodologii in psihodidactica matematica/ 22

Cap. I. Gandirea matematica si oportunitatile educationale/ 31

I.1. Rolul interdisciplinaritatii in psihologia gandirii matematice/ 31

I.2. Invatarea matematicii cu ajutorul figurilor geometrice/ 35

I.3. Psihologia esecului in invatarea matematicii/ 44

I.4. Psihologia gandirii matematice din perspectiva conceptual-actionala/51

Note si referinte bibliografice/ 69

Partea a II-a. Desing investigativ tip sectiune transversala privind factorii psihopedagogici de optimizare a raportului convergent-divergent in invatarea matematicii. Fundamentare conceptuala a investigatiei/ 73

I.1. Raportul convergent-divergent in invatarea matematicii/93

I.2. Perspectiva creativista asupra relatiei profesorelev in actul educational modern / 100

II. Metodologia investigatiei/ 113

II.1. Importanta cercetarii /113

II.2. Obiectivele cercetarii /113

II.3. Ipoteze /114

II.4. Subiectii /115

II.5. Variabile supuse controlului /115

II.6. Tehnica realizarii investigatiei / 116

II.6.1. Testul Raven/ 118

II.6.2. Testul Torrance de gandire creativaforma figurala/120

II.6.3. Testul H.I.P. Stilul de invatare si gandire/ 133

II.6.4. Gandirea divergenta in sarcini Tangram /139

II.6.5. Chestionarul pentru evaluarea motivatiei invatarii matematicii/ 141

III. Inregistrarea, procesarea si interpretarea datelor /142

III.1. Niveluri si semnificatii ale datelor brute/ 142

III.1.1. Relatia dintre inteligenta si creativitate/ 179

Concluzii si extrapolari /197

Note si referinte bibliografice / 201

Anexe / 203

Abstract / 242

Bibliografie generala / 250

Cuvânt înainte Cercetari experimentale de psihologie matematica

Lucrarea de fata este continuarea unei ample cercetari teoretice si experimentale inceputa in anul 2006, cand s-a tiparit Psihologia si logica educatiei, destinata nu numai studentilor dar si specialistilor in domeniu.

In anul 2011 a aparut editia a doua a lucrarii Psihologia educatiei matematice, considerata a fi un liant intre primul si ultimul volum, dintr-o trilogie destinata cercetarii matematicii din perspectiva psihopedagogiei educatiei, dar si a epistemologiei. Nu ne-am gandit atunci ca s-ar mai putea constitui un volum de cercetari experimentale, inaintea Psihologiei si epistemologiei creatiei matematice,  lucrare scrisa deja, dar nepublicata.

„Cercetari experimentale de psihologie matematica” s-a nascut din dorinta autorului de a intelege profunzimile fundamentarii gandirii matematice pe fond educational, in ciclurile gimnaziale si liceale. Lucrarea reia unele premise dar si concluzii expuse in Psihologia educatiei matematice pentru a nuanta fondul teoretic al  cercetarilor experimentale, efectuate in ciclurile educationale ulterioare claselor primare, care sunt redate pe scurt in prima parte a lucrarii, intitulata Conceptualizari si metodologii in psihodidactica matematica.

Ca premise ale cercetarii noastre, consemnam in gandirea stiintifica romaneasca studiile privind conceptele figurale, gandirea probabilistica, campul problematic generativ, raportul convergent - divergent in invatare, relatia mentor - discipoli, stilurile cognitive si creativitatea, logica conceptului (geneza sa), competenta didactica s.a. O pleiada de autori romani au avut contributii substantiale in aceste arii problematice: Grigore Nicola, E. Fischbein, Al. Rosca, Mihaela Roco, Marian Bejat, Stefan Odobleja, Nicolae Margineanu, Ana Stoica etc. Pe plan mondial, in problematica invatarii si creativitatii, cu impact asupra invatarii matematice, s-au impus o serie de cercetatori care au influentat invatamantul matematic: Z. P. Dienes, G. F. Kneller, S. Gardner, J. Delacour, J. R. Davitz, S. Ball, Cornelia E. Dowling, Fred S. Roberts, Peter Theuns, J. Piaget, J. Bruner, O. Becker, P. Ernest, L. B. Intelson, E. Landau, V. Richardson, J. Grennon Brooks, M. G. Brooks, Linda Lambert, Mary E. Gardner, Michelle Collay etc.

Ca si in cercetarea anterioara, am plecat de la ipoteza existentei a patru genuri de mecanisme semantice: cognitive, evaluative, decizionale si de proiectare a actiunii. Ramanand in sfera relatiei om-mediu, am tinut seama in analiza facuta de particularitatile specializarii mecanismelor semantice in cazul relatiilor elev - scoala, predare - invatare, elev – mediu extrascolar.

Am insistat si in cercetarea de fata asupra consecintelor dezvoltarii codului verbal al copilului in procesul invatarii in general si in special al invatarii matematicii, cu precizarea ca acest cod se autostructureaza sub presiunea relatiilor predare-invatare, profesor-elev, elev-clasa, familieeducatie etc. Am pornit de la aceleasi clase de dependente: structurile psihice ale copilului si capacitatile de intelegere sunt genetic si functional dependente de instruire; codurile psihice exercita presiuni formatoare asupra manifestarilor elevilor, ale omului in general si, prin ele, asupra mediului educational, relational, de familie.

De aici si concluzia ca relevarea contextului semantic in care s-au constituit matematicile prezinta o importanta metodologica si psihologica, deoarece invatarea matematicii intr-un context de maximizare a eficientei educationale depinde de intelegerea «organizarii psihice» a fiecarui elev in parte, de cunoasterea factorilor psiho-educationali ce fac posibil procesul invatarii, de calitatea metodelor utilizate in procesul predarii axate pe cunoasterea principiilor generale ale psihodidacticii matematice.

Convinsi de faptul ca matematica nu poate fi invatata izolat, am relevat cateva idei legate de relatia matematicii cu alte discipline, evidentiind nu numai functia educativa a interdisciplinaritatii, dar si corelarea studiului matematicii cu acestea, rolul altor discipline in invatarea matematicii (fizica, biologia, limba romana, comunicarea etc.). Chiar daca experimentul de fata nu vizeaza clasele I-IV, precum experimentul anterior, am adus in discutie, si de data aceasta, ciclul achizitiilor fundamentale si ciclul de dezvoltare in scopul urmaririi modului cum profesorul intelege dezvoltarea achizitiilor lingvistice si incercarea folosirii terminologiei matematice pentru exprimare in situatiile variate de comunicare, specifice in speta ciclului liceal.

Abordarea invatarii ca asimilare de procedee euristice (Gr.Nicola) ne-a determinat sa intelegem ca formarea conceptelor prin relevarea de sarcini divergente, presupune intelegerea si transpunerea intr-un proiect didactic a raportului convergent-divergent in cadrul fiecarui sistem de cunostinte. De aceea, profesorul de matematica trebuie nu numai sa provoace si sa intretina un activism general in clasa, dar sa si controleze raporturile imagine-conceptproblema-situatie problematica-actiune - competenta. In acest mod, apeland la gandirea divergenta, el da o tenta dinamogena motivatiei invatarii matematicii, asa cum rezulta si din cercetarea noastra experimentala (...).

Aurel Pera

Despre autor

Aurel Pera