Cultura si educatie. Accente, perceptii, aplicatii

Mai multe detalii Cultura si educatie. Accente, perceptii, aplicatii

In lucrarea de fata, ne-am propus sa oferim o perspectiva asupra educatiei artistice, culturale si pentru patrimoniu, asa cum rezulta aceasta din studii, cercetari si diferite proiecte la care am participat incepand din 2008 pana in prezent. Prelucrarea acestor date reflecta optiuni si interpretari personale privind relevanta acestora pentru domeniul abordat, fara sa implice responsabilitati de grup sau la nivel institutional. Distanta temporala asezata intre diferitele experiente pe care le-am parcurs ne-a ajutat sa putem completa si revizui anumite studii pe care le-am realizat cu informatii sau solutii mai adecvate momentului actual.

Studiul de fata reprezinta rezultatul unei asemenea reflectii asupra ideilor pe care le formulasem candva in cadrul unor capitole dedicate unor subiecte de cercetare sau al unor proiecte culturale consacrate utilizarii colectiilor muzeale ca resurse educative din mediul rural si asupra carora am simtit nevoia sa revenim.

In anul 2008, am avut ocazia sa participam la o cercetare privind complementaritatea dintre educatia formala, nonformala si informala in scoala romaneasca. La momentul respectiv, constatam ca interesul fata de arte, cultura si patrimoniu la nivelul scolii si al societatii ne-ar fi determinat cu dificultate sa afirmam ca ar exista o directie coerenta de dezvoltare in acest domeniu. Acest interes ni se pare mai structurat si mai vizibil in prezent atat in discursul si actiunile din zona de educatie nonformala, cat si in discursul si actiunile scolilor sau al institutiilor cu responsabilitati in zona de educatie formala. Desi receptivitatea mediului educativ fata de componenta culturala si de patrimoniu in reprezentarea vietii cotidiene in Romania se dezvolta aparent lent, consideram totusi ca ea inregistreaza o evolutie constanta si ascendenta. De exemplu, faptul ca, incepand din 2014, mai multe administratii locale si-au declarat intentia de a candida la titlul de capitala culturala europeana poate fi interpretat ca un semn de maturizare al acestei categorii de decidenti. De aici, ar trebui sa decurga actiuni mai profesioniste in planul culturii si sa se elimine pseudocultura dezvoltata pe bani publici.

Cat de pregatite sunt scolile si alte institutii cu profil educational pentru a oferi in mod profesionist o educatie artistica, culturala sau pentru patrimoniu elevilor sai vom avea ocazia sa aflam in cadrul primei parti al prezentei lucrari. Deoarece studiul de fata nu este dedicat in exclusivitate acestui subiect, vom selecta aspectele pe care le consideram mai relevante pentru descrierea situatiei actuale, tinand cont de complexitatea vietii unei organizatii scolare.

Fara indoiala, scoala trece printr-un proces in care este pusa in situatia de a reflecta la eficienta actiunilor sale din perspectiva evaluarii calitatii educatiei. Acest proces presupune insa constientizarea inevitabila a distinctiei dintre valoarea unei actiuni propuse, abordate doar formal, si valoarea unei actiuni asumate, deoarece aceasta din urma poate produce in mod real o imbunatatire pentru elev si pentru ceilalti membri ai organizatiei scolare ca atare.

Continutul volumului de fata este structurat in doua sectiuni. Prima dintre acestea cuprinde informatii privind notiuni, contexte de abordare si cercetari de teren. Am considerat util sa prezentam succint legaturile care se creeaza intre arte, cultura, patrimoniu si educatie, legaturi din care se dezvolta, practic, educatia artistica, educatia culturala si educatia pentru patrimoniu. Pentru a completa descrierea notiunilor selectate si a contextelor de abordare a acestora la nivel european ne-am propus sa adaugam o analiza a perceptiilor si practicilor profesorilor din tara noastra. Consideram ca opiniile, provocarile si solutiile gasite, precum si asteptarile profesorilor sunt importante pentru a valorifica mai bine experientele culturale dezvoltate atat in zona de educatie formala, cat si in cea nonformala.

Cea de-a doua parte a lucrarii ofera cateva aplicatii posibile pentru conectarea acestor tipuri de educatie la posibilitatile si asteptarile scolii. Propunerile de activitati deriva din observari si analize privind nevoile si instrumentele de lucru identificate in cadrul cercetarilor la care am luat parte. Acestea ofera sugestii/raspunsuri pentru realizarea complementaritatii dintre programul de scoala si cel din afara scolii. Exemplele de activitati tin cont de zonele in care trebuie dezvoltate competentele culturale ale elevilor si de conditiile necesare pentru a crea un context participativ de invatare. In acest sens, ne-am propus sa includem si o succinta descriere a mediului de invatare, prin care sa aducem in atentia profesorului si a educatorului cultural un format de interactiune care chiar sa raspunda nevoilor de invatare ale elevilor.

Cuprinsul cărţii Cultura si educatie. Accente, perceptii, aplicatii

Introducere /7

Partea I: Abordari teoretice si date de cercetare /10

1.1. Modalitati de abordare a culturii in educatie / 10

1.2. Modalitati de abordare a educatiei in cultura / 27

1.3. Perceptii asupra artei si educatiei culturale /36

1.4. Experiente privind arta, cultura si patrimoniul in scoala romaneasca /50

Partea a II-a: Aplicatii /74

2.1. Crearea unui mediu de invatare / 74

2.2. Activitati de educatie culturala si pentru patrimoniu. Cateva exemple si resurse de invatare/ 93

Concluzii/ 149

Referinte bibliografice/ 152

Despre autor

Angelica Mihailescu