PRAGMATICA EXEMPLELOR IN COMUNICAREA DIDACTICA SCRISA

Mai multe detalii PRAGMATICA EXEMPLELOR IN COMUNICAREA DIDACTICA SCRISA

EXEMPLUL CA ACT DE VORBIRE

Lucrarea tinerei cercetatoare Andreea Alexandra Caraman Cojocea porneste de la importanta unui anumit tip de act de vorbire, si anume, exemplul in structura modelelor invatarii euristice, asa cum apar acestea in manualele scolare. Considerand exemplul un element esential al argumentarii de tip retoric si stiintific, autoarea isi propune sa demonstreze ca in discursul didactic acesta are nu numai valoare epistemica, cognitiva, ci si valoare formativa. Acest lucru poate deveni vizibil urmarind diversitatea mare a tipurilor de exemple din manualele scolare, in care formulele standard, denotative, se imbina cu cele figurative, conotative.

Materialul de lucru este selectat, in principal, din forma cea mai uzuala a discursului didactic scris, manualul scolar. Mai precis, sunt extrase texte reprezentative din peste douazeci si cinci de manuale scolare pentru diferite materii de studiu, apoi ghiduri didactice, culegeri, antologii si metodici, din care au fost selectate cateva sute de exemple de toate tipurile, de la model si esantion, formele cele mai frecvente de exemplificare din manualele pentru clasele mici, pana la alegorii si parabole, formele cele mai abstractizate si mai rar intalnite in discursul scris adresat respectivului ciclu de invatamant formal, institutionalizat.

Circa optzeci de exemple de diferite tipuri au fost utilizate numai in capitolul al IV-lea al lucrarii, acela in care sunt demontate mecanismele de exemplificare pentru insusirea cunostintelor la ciclul primar.

Metodele de cercetare reprezinta, in mod categoric, un element de plus-valoare al lucrarii, chiar daca nu cel mai semnificativ. Autoarea trateaza din perspectiva lingvisticii pragmatice structuri care in stiintele educatiei sunt considerate metode si nu acte de vorbire: expunerea, conversatia, explicatia, dezbaterea, problematizarea, procesul literar, demonstratia, exercitiul, studiul de caz, exemplul. Acesta din urma este analizat ca instrument de cunoastere in cadrul celorlalte forme de predare-invatare, dar si ca o structura de sine statatoare.

Analiza pragmatico-stilistica este, in lucrarea de fata, o metoda care s-a impus de la sine, intrucat multe dintre speciile exemplului capata forme figurate in textele didactice. Ele apartin categoriilor ambiguitatii, metasememelor, metalepselor etc. „Comparatia” reprezinta axa oricarui proces de exemplificare, intrucat analogia dintre obiectul de exemplificat si obiectul exemplificator se face in virtutea existentei unui element comun, care poate fi ilustrat prin similitudine sau prin contrast. Rezulta un exemplu sau un contraexemplu, care pot lua forme conotative – „metafora”, „alegoria”, „parabola” s.a.m.d.

De asemenea, studiul se intemeiaza pe principiile, metodele si instrumentele de lucru ale analizei discursului. In masura in care exemplul este un act de vorbire cu orientare argumentativa clar demarcata, procedura de stabilire a valorilor locutorii, ilocutorii si perlocutorii ale structurilor care contin secventa exemplificatoare, in general, si enuntul exemplificator, in special, analiza consta in demontarea mecanismelor trecerii de la enuntul evocator la actul practic al esantioanelor oferite receptorului, iar de aici, la scopul inducerii unei reguli generale.

(...)

Rezultatul cercetarii, sistematizat la finalul fiecarui capitol si esentializat in concluziile generale, vizeaza constatari de ordin general, precum capacitatea de autogenerare a exemplelor si vesnica lor metamorfoza in contexte explicativ-argumentative de tip didactic, cat si constatari punctuale, precum paralelismul formelor

denotative cu cele conotative, in cele mai diferite specii ale comunicarii didactice scrise.

Din perspectiva pragmatico-lingvistica, exemplul este un act verbal locutionar, in masura in care transmite o informatie, indiferent de gradul ei de particularitate, un act ilocutionar, intrucat urmareste un scop precis – sustinerea adevarului din enuntul anterior (asertiunea contextuala) si un act perlocutionar, intrucat are in vedere efectul de convingere prin cunoastere asupra receptorilor – prezenti sau potentiali.

Continutul textelor selectate probeaza ca „discursul didactic scris uzeaza de forta argumentativa a exemplului nu numai pentru a sustine o regula, o demonstratie cu privire la un adevar general, precum in discursul stiintific si retoric, ci si pentru a-l educa pe beneficiar, adica pentru a forma convingeri, deprinderi, atitudini si comportamente in randul tinerilor”.

De asemenea, analiza pune in evidenta „folosirea pe scara larga a modelului, mai ales la clasele mici, unde locul explicatiilor verbale este luat de ilustrarea concreta, intrucat aici se aplica principiul didactic intuitiv si cel imitativ.

Elevii sunt invitati sa rezolve un exercitiu sau sa alcatuiasca un anumit tip de text dupa un model clar expus. Din pacate, multi autori de manuale denumesc respectivele modele cu termenul de „exemplu”. Raman suficiente cazuri in care enuntul suna corect, se spune in lucrare.

Observatiile sintetizate de tanara cercetatoare sunt clar formulate si sustin seriozitatea intregului demers, prin importanta lor. De remarcat ca bogatul corpus din lucrare constituie deja o pretioasa sursa de informare pentru viitoarele studii de analiza a discursului, pragmalingvistica, stilistica, retorica, teorie a comunicarii didactice etc.

Acestea ar putea interesa alti specialisti, asa incat publicarea lor se impunea in campul cercetarii romanesti de specialitate.

Prof. univ. dr. Petre Gheorghe BARLEA

Cuprinsul cărţii PRAGMATICA EXEMPLELOR IN COMUNICAREA DIDACTICA SCRISA

CUPRINS/5

PREFATA (P. Gh. BARLEA) /9

SIGLE SI ABREVIERI/ 14

INTRODUCERE/ 21

1. Argument/ 21

2. Stadiul cercetarilor/ 22

3. Materialul de lucru/ 33

4. Metodele de lucru/34

5. Precizari terminologice/ 35

CAPITOLUL I: PARTICULARITATI ALE COMUNICARII DIDACTICE/ 38

1.1. Conceptul de „comunicare” – perspectiva retorico-didactica/ 38

1.2. Forme ale comunicarii didactice/ 47

1.3. Functiile comunicarii didactice/ 52

1.4. Componentele comunicarii didactice si dinamica interactiunii lor/ 55

1.5. Conditiile reusitei in comunicarea didactica /63

1.5.1. Cautarea caii de mijloc/ 63

1.5.2. Bariere comunicationale in procesul de invatamant/ 64

1.5.3. Forme ale competentei in comunicarea didactica/ 71

1.6. Intre strategiile didactice si actele de vorbire/ 75

1.6.1. Discursul didactic si procedurile argumentarii logice/ 77

1.6.1.1. Argumentarea didactica inductiva/ 77

1.6.1.2. Argumentarea didactica deductiva/ 79

1.6.1.3. Argumentarea didactica analogica /80

1.6.1.4. Argumentarea didactica dialectica/ 80

1.6.2. Metode didactice sau acte de vorbire? /81

1.6.2.1. Expunerea/ 86

1.6.2.2. Conversatia / 89

1.6.2.3. Dezbaterea /90

1.6.2.4. Problematizarea / 92

1.6.2.5. Procesul literar/ 93

1.6.2.6. Demonstratia/ 94

1.6.2.7. Invatarea prin descoperire/ 96

1.6.2.8. Studiul de caz/ 99

1.6.2.9. Exercitiul/ 100

1.6.2.10. Exemplul /102

1.7. Aspecte practice ale analizei unui discurs didactic/ 103

1.7.1. Preliminarii /103

1.7.2. Selectarea textelor/ 107

1.7.3. Decodificarea textelor /108

1.8. Concluzii/ 109

CAPITOLUL AL II-LEA: EXEMPLUL ARGUMENTATIV SI EXEMPLUL NARATIV / 111

2.1. Excurs etimologic/ 111

2.1.1. Grecescul parádeigma – paradigma exemplului argumentativ/ 111

2.1.2. Latinescul exemplum – sursa formala a „exemplului” modern /114

2.2. Baza logica a exemplului/ 117

2.2.1. Inductia – esenta procesului de exemplificare/ 117

2.2.2. Deductia si exemplul implicit/ 122

2.2.3. Analogia, ca similitudine exemplara/ 125

2.3. Dezvoltarea narativa a exemplului/ 130

2.3.1. Parabola /130

2.3.2. Fabula /134

2.3.3. Maxima sau stralucirea exemplara a ideii /138

2.4. Criteriul raportarii la regula/ 149

2.4.1. Exemplul propriu-zis/ 149

2.4.2. Modelul si antimodelul/ 150

2.4.3. Ilustratia/151

2.5. Concluzii /157

CAPITOLUL AL III-LEA: EXEMPLIFICAREA SI

ROLUL EI IN ORGANIZAREA DISCURSULUI/ 158

3.1. Exemplificarea ca act de semnificare discursiva/ 158

3.2. Exemplificarea ca norma de reglare a modurilor de enuntare/ 164

3.3. Exemplul din perspectiva epistemologica /167

3.4. Definitii, functii si domenii de utilizare ale exemplului /174

3.4.1. Definitii si trasaturi definitorii/ 174

3.4.2. Functiile exemplului/ 180

3.4.3. Conditiile functionarii exemplului /181

3.4.4. Domenii de utilizare / 182

CAPITOLUL AL IV-LEA: TIPOLOGIA EXEMPLELOR IN MANUALELE SCOLARE PENTRU CICLUL PRIMAR /185

4.1. Exemple denotative/185

4.1.1. Contextul exemplificator/ 185

4.1.2. Conectorii paradigmatici ai exemplelor asertive/ 186

4.1.3. Conectori ai exemplului comparativ explicit /200

4.2. Comparatia-exemplu, specie a ilustrarii conotative/ 204

4.3. Exemplele integrate – paranteza si constructiile paratactice/ 206

4.4. Rolul cuantificarii in structura exemplului integrat/ 208

4.5. Modelul /213

4.6. Ilustrarea/ 219

4.7. Imaginea/220

4.8. Cazul – exemplificarea prin unicat / 225

4.9. Maxima si proverbul/ 228

4.10. Cimiliturile /231

4.11. Fabula/ 233

4.12. Alegoria /235

4.13. Parabola / 236

4.14. Povestirea pilduitoare / 238

4.15. Concluzii cu privire la tipologia exemplului in manualele scolare / 243

CONCLUZII FINALE /244

BIBLIOGRAFIE/ 254

1. Surse/ 254

2. Referinte/ 256

Despre autor

Andreea Caraman Cojocea