Editura » Limba si literatura romana » Aspecte actuale ale terminologiei

Aspecte actuale ale terminologiei

Autor: Cristina Athu
Editura: Editura Universitară

ISBN: 978-606-591-611-1

Doi: 10.5682/9786065916111
Anul publicării: 2013

Ediţia: I

Pagini: 196

0⁰⁰ RON

Disponibilitate: stoc epuizat

Acest produs nu este pe stoc momentan.

Cuprinsul cărţii Aspecte actuale ale terminologiei

Introducere / 5

l. ASPECTE TEORETICE / 9

1.Notiunea de terminologie / 9
1.1. Terminologia ca disciplina / 12
1.2. Terminologia traditionala / 16
1.3. Terminologia si lexicologia / 21
1.4. Terminologia si lexicografia / 24
1.5. Terminologia, terminografia si lexicografia / 28

2. Raportul intre termen si cuvant / 31
2.1. Utilizarea semantica a cuvintelor / 34
2.2. Sensul denotativ si sensul conotativ / 39

3. Conceptul in terminologie / 45
3.1. Conceptul in sens traditional / 45
3.2. Concept   definitia terminologica / 48
3.3. Sistemul de concepte / 50

4. Definitia in terminologie / 56

5. Unitatea terminologica / 63

6. Constituirea terminologiei / 70
6.1. Formarea termenilor prin resurse existente / 72
6.2. Formarea termenilor prin modificarea resurselor existente / 76
6.3. Standardizarea terminologiei / 79
6.4. Continutul functional al terminologiei / 86
6.5. Traducerea / 92

II.     ASPECTE ACTUALE ALE SCHIMBARII LEXICALE / 97
1.    Aspecte comunicative / 98
2.    Schimbarea vocabularului / 102
3.    Neologizarea limbii romane / 108

lll.    INFLUENTA LIMBII ENGLEZE IN TERMINOLOGIA ACTUALA / 121
1.    Modalitati de realizare a imprumutului lexical / 121
2.    Imprumutul / 134
3.    Aspecte semantice / 139
4.    Calcul / 154
5.    Reasezari in sistemul lexical al limbii romane / 170

BIBLIOGRAFIE / 181

Cuvânt înainte Aspecte actuale ale terminologiei

Terminologia, ca ansamblu de termeni din diverse domenii, reflecta evolutia stiintei si tehnologiei in epoca noastra, precum si schimbarile in plan socio-cultural si politico-economic, colaborand interactiv cu aceste domenii.

Structura terminologiei incepe de la o idee logica - o sursa de concepte sistematizate - si duce spre lumea reala considerandu-se ca acest subiect se ocupa de relatia stiintifica atat intre concept si termen, cat si intre termen si obiect. Terminologia cuprinde termenii insisi, care sunt formati in urma acestei interactiuni pentru standardizare, cu scopul practic al eficientei comunicarii. Omul, ca subiect al acestei idei logice, se bazeaza pe limba, mai ales pe termeni, care sunt folositi si creati in cercetarea stiintifica. Structura terminologiei, aflata pe un loc intermediar intre obiect si concept, actioneaza ca un mijloc de cercetare asupra societatii, societatea ca obiect de cercetare incluzand toate domeniile stiintifice si tehnice, iar in urma interactiunii acestora, structura termenilor va avea dezvoltarea dialectica din care rezulta termenii functionali ai limbajelor speciale. Aceasta dezvoltare implica o circulatie permanenta: Ideea logica a omului - Concept - Termen - Obiect al societatii stiintifice.

Terminologia, ca un ansamblu de termeni din diverse domenii speciale, reflecta modificari ale conditiilor sociale, politico-economice si tehnico-stiintifice, fiind in stransa legatura cu aceste domenii cu caracter interdisciplinar. Acest fapt este asemanator cu cazul lexicului general. Trebuie avut in vedere ca acest fapt este mai sistematizat si specializat, ceea ce duce la o reflectare mai rapida si mai profunda a acestor domenii. Marea majoritate a constructiei obiectelor cunoasterii se realizeaza printr-o activitate logica cu ajutorul semnelor lingvistice. Experienta umana a utilizat in special substantivele pentru a diferentia, pentru a recunoaste si, in cele din urma, pentru a cunoaste. Lexiconul unei limbi, care este rezultatul acumulat din experienta societatii, este in acelasi timp un mijloc creativ al sistemului de denotatie realizat prin procesul purificarii conceptuale a terminologiei.

Dar fapte precum: cresterea schimburilor interculturale, civilizatia internationala si acumularea de cunostinte din diverse domenii sociale, au condus terminologia spre o standardizare universala. Acesta este un aspect istoric al necesitatii generalizarii ideii stiintifice, iar realitatea economica si politica a fost baza pentru aceasta. Aceasta opinie corespunde in mare parte cu parerea lui Dittmar, care presupune o posibila relatie reciproca intre societate si limba. Dupa Dittmar aceasta influenta reciproca este dialectica, adica actiunea verbala si actiunea sociala se afla in stare de interactiune, iar "conditiile materiale din viata sunt un factor important in aceasta relatie”.

Nu numai ca stiinta, ci si ca activitate practica avand caracter de metalimbaj, terminologia s-a dezvoltat in situatii in care comunicarea stiintifica, tehnica si administrativa a avut nevoie de organizare, de constituire al unor discipline precise, care nu sunt afectate de expresie.

In procesul evolutiv al terminologiei se manifesta atractia spre neologism, justificata din doua puncte de vedere: pe de o parte, termenul nelogic, purtand semnificatia exacta a conceptului definit, circula cu mai mare usurinta intr-o limba in comparatie cu termenii creati sau tradusi, care au nevoie de timp pentru a se impune ca termeni de specialitate; pe de alta parte specialistul este mai sigur de corectitudinea informatiei pe care o transmite termenul original.