Argoul in limba romana actuala

Mai multe detalii Argoul in limba romana actuala

Scopul lucrării de faţă este de a prezenta o analiză riguroasă, dedicată atât studierii limbajului argotic, cât şi manifestării sale caracteristice în mediul detenţiei. S‑a observat că, în contextul concentraţional, s‑a dezvoltat un registru aparte al argoului care a permis identificarea unor trăsături specifice şi a unor motivaţii ale comunicării argotice.

Lucrarea îşi propune ca obiective: constituirea unui corpus de termeni argotici reprezentativ pentru limbajul deţinuţilor; identificarea şi explicarea fenomenului de argou la nivelul limbajului din mediul detenţiei; cunoaşterea factorilor care determină comunicarea argotică în mediul detenţiei; studierea modului în care limbajul argotic este influenţat de contextul social; descrierea inventarului argotic de penitenciar la nivel lexical, semantic şi gramatical. În atingerea acestora, s‑a pornit de la colectarea, centralizarea şi ordonarea inventarului lexical argotic pe baza surselor lexicografice privitoare la argou, precum şi de la culegerea directă, cu ajutorul unor anchete în mediul detenţiei, a vocabularului tipic deţinuţilor.

În urma cercetării inventarului de termeni argotici înregistrat, lucrarea a reuşit să analizeze şi să caracterizeze argotismele din punct de vedere lexical şi gramatical. Cercetarea propriu‑zisă are o perspectivă sociolingvistică, urmărind circumstanţele în care apare argoul de penitenciar, motivaţia acestor forme şi modul lor de funcţionare. Având în vedere specificitatea uzului argoului, cercetarea are un caracter interdisciplinar, folosindu‑se metode specifice sociologiei, lingvisticii şi interpretări psihologice. S‑a constatat că detenţia, ca mediu social, influenţează modul de comunicare a subiecţilor.

Corpusul lucrării cuprinde 2000 de termeni argotici, care pun în lumină locul şi ponderea lexicului argotic în comunicarea orală din spaţiul carceral. Culegerea materialului argotic s‑a făcut prin anchete în perioada anilor 2007‑2010, în penitenciarele arădene şi bucureştene (secţia bărbaţi şi femei), bazându‑se, în principal, pe interviul de grup şi pe discuţiile libere cu deţinuţii. Accesul în penitenciar a fost posibil printr‑o solicitare aprobată de către Administraţia Naţională de Penitenciare sau prin acordul directorului unităţii pe o perioadă limitată, ceea ce a permis repetarea anchetei cu scopul verificării datelor obţinute într‑o primă fază de cercetare şi al rafinării metodologiei folosite în urmărirea îndeaproape a fenomenului de argou. Pe parcursul cercetării, am fost însoţită de către psihologul din penitenciar, acesta retrăgându‑se în timpul interviului, din dorinţa de a lăsa libertate de exprimare subiectului. De asemenea, în operaţia de eşantionare s‑a beneficiat de colaborarea psihologului din penitenciar, în selectarea subiecţilor investigaţi potrivit criteriilor de vârstă, nivelul de studii, tipul infracţiunii, profilul deţinutului, durata detenţiei şi disponibilitatea de comunicare.

Se subliniază faptul că informaţia despre argou, obţinută de la subiecţi, a fost notată într‑o agendă în timpul interviului, deoarece în penitenciar a fost interzisă utilizarea dispozitivelor de înregistrare audio‑video.

Cercetările efectuate în mediul închis au permis înţelegerea acestui mod de comunicare codificat al subiecţilor, cu menţiunea că argoul rămâne un subiect deschis pentru fiecare cercetător preocupat de cunoaşterea acestui domeniu, datorită evoluţiei şi inovaţiei lui rapide. Se creează astfel o imagine de ansamblu a limbajului argotic al deţinuţilor, caracterizat, pe scurt, prin cinci cuvinte‑cheie: inovaţie, dinamică, productivitate, frecvenţă, spontaneitate.

Cuprinsul cărţii Argoul in limba romana actuala

PREFAŢĂ  / 7

INTRODUCERE   /  11 

CAPITOLUL 1: ARGOUL‑ABORDARE TEORETICĂ  / 13 

1.1. Aspecte terminologice / 13
        1.1.1. Termenul românesc argou / 13
        1.1.2. Termenul francez de provenienţă argot / 14
        1.1.3. Termeni corespunzători în alte limbi /  15
1.2. Istoricul studierii argoului / 20
1.3. Definirea argoului / 27
        1.3.1. Definiţii lexicale / 28
        1.3.2. Definiţii sociolingvistice  / 39
1.4. Locul argoului în lexicul limbii române / 45
        1.4.1. Argoul şi jargonul / 45
        1.4.2. Argoul şi limba comună / 51
        1.4.3. Argoul şi vocabularul tehnico‑ştiinţific  / 54
1.5. Tipologia argoului / 55
        1.5.1. Criteriul sociologic / 56
        1.5.2. Criteriul profesional / 61
        1.5.3. Criteriul vârstei /  63


CAPITOLUL 2: LIMBAJUL ARGOTIC ÎN MEDIUL DETENŢIEI. FACTORI DETERMINANŢI ÎN COMUNICAREA ARGOTICĂ / 67

2.1. Condiţia deţinutului / 67
2.2. Mediul detenţiei / 80
2.3. Perioada de detenţie / 84
2.4. Condiţia de detenţie /  88


CAPITOLUL 3: ARGOUL DEŢINUŢILOR. ASPECTE LEXICALE / 93

3.1. Tipologia lexicului argotic / 95
         3.1.1. Criteriul provenienţei / 96
         3.1.2. Criteriul onomasiologic / 126
3.2. Locuţiuni şi expresii argotice / 129

 
CAPITOLUL 4: ARGOUL DEŢINUŢILOR. ASPECTE SEMANTICE  / 138

4.1. Sensul argotic / 140
      4.1.1. Argotisme delexicale / 141
        4.1.2. Argotisme împrumutate / 167
      4.1.3. Argotisme deonomastice / 171
       4.1.4. Argotisme create / 173
4.2. Relaţii semantice în argou / 175
        4.2.1. Omonimia argotică  / 175
        4.2.2. Sinonimia argotică / 178
        4.2.3. Antonimia argotică /188
4.3. Jocuri de cuvinte/ 191


CAPITOLUL 5: ARGOUL DEŢINUŢILOR. ASPECTE GRAMATICALE / 195

5.1. Argotisme substantivale / 195
        5.1.1. Argotisme substantivale comune / 195
5.2. Argotisme adjectivale / 215
       5.2.1. Argotisme adjectivale calificative / 215 
         5.2.2. Argotisme adjectivale determinative / 216
5.3. Numeralul în argou / 217
5.4. Argotisme verbale / 217
5.5. Argotisme adverbiale / 220
5.6. Argotisme interjecţionale / 221

CONCLUZII / 222

ABREVIERI / 224

SIGLE / 225

BIBLIOGRAFIE  / 230

ANEXE / 243

INDICE DE CUVINTE / 252

Cuvânt înainte Argoul in limba romana actuala

În lingvistica românească, argoul a constituit, de‑a lungul timpului, obiectul unor cercetări aprofundate, mai ales în ultimii ani (după 1990).

Teza analizează din mai multe perspective (lexicală, semantică şi gramaticală) limbajul argotic în general, precum şi manifestarea sa caracteristică în mediul detenţiei în special. Cercetarea propriu‑zisă abordează argoul din perspectivă sociolingvistică, urmărind circumstanţele în care a apărut argoul de penitenciar, motivaţia acestor forme şi modul lor de funcţionare. Materialul argotic a fost cules pe baza metodelor de tip chestionar şi interviu aplicate în mai multe penitenciare. Ca instrument de cercetare pentru metoda calitativă s‑a folosit interviul individual, care a avut la bază ghidul de interviu. Pentru metoda cantitativă s‑a întrebuinţat sondajul de opinie, realizat cu ajutorul chestionarului. Prin folosirea interviului ca instrument de cercetare, au fost înregistraţi aproximativ 1400 de termeni argotici, dintre care doar o parte au fost folosiţi pentru analize şi exemplificare. Cei mai frecvenţi formează corpusul de la sfârşitul lucrării (indicele de cuvinte).

Lucrarea este structurată în şase capitole, urmate de concluzii, lista abrevierilor, lista siglelor (folosite în bibliografie şi în conţinutul lucrării) şi bibliografia propriu‑zisă.

După ce face o incursiune amplă şi documentată în istoricul studiilor despre argou, autoarea întreprinde o analiză detaliată a elementelor de argou întâlnite şi înregistrate de ea în mediul carceral. Termenii înregistraţi beneficiază de clasificări, analize, date statistice privind frecvenţa etc.

În urma studiului autoarea ajunge la câteva concluzii:

- Limbajul argotic specific deţinuţilor este un limbaj codificat, accesibil mai ales indivizilor din mediul detenţiei, criptic (prin sensurile ascunse ale cuvintelor) sau ermetic (prin încifrarea mesajului), convenţional, caracteristic grupurilor marginale.

- Argoul este o variantă socială a limbii, înţeles doar de iniţiaţi, fiind utilizat de un grup social restrâns.

- Mediul detenţiei, spaţiul, reprezintă o comunitate care funcţionează paralel cu lumea exterioară, având norme de vieţuire, de comunicare şi administrativ‑juridice şi constituie cadrul de manifestare a unei forme specifice de argou.

- Lexicul argotic alcătuieşte un inventar care cuprinde unităţi simple, unităţi compuse, unităţi derivate, locuţiuni şi expresii. Lexicul argotic provine, în parte, din vocabularul fundamental, din masa vocabularului, din împrumuturi sau reprezintă creaţii argotice propriu‑zise.

- În perspectiva criteriului onomasiologic, autoarea arată că lexicul argotic se încadrează în anumite câmpuri referenţiale, cel mai bine reprezentat fiind cel legat de obiectele casnice (28 de termeni). De asemenea, deţinuţii întrebuinţează frecvent cuvinte referitoare la: alimentaţie (27 de termeni), acţiuni omeneşti (25 de termeni), lumea interlopă (22 de termeni), însuşiri omeneşti (21 termeni) şi părţi ale corpului omenesc (20 de termeni).

Spre deosebire de aceste câmpuri onomasiologice în care argotismele detenţiei sunt mai frecvente, apar şi unele câmpuri onomasiologice, înregistrându-se puţine argotisme referitoare la: relaţii de rudenie (9 termeni), forme de socializare (7 termeni), vestimentaţie (6 termeni), vârstă (4 termeni), cromatică (3 termeni).
 

- Din punct de vedere etimologic, inventarul argotic înregistrează: argotisme de origine ţigănească, argotisme de origine franceză, argotisme de origine italiană, argotisme de origine engleză şi argotisme cu origine necunoscută.

- Cuvintele argotice dezvoltă un sens specific, propriu, rezultat, de obicei, fie din modificarea sensului elementelor lexicale, fie din păstrarea sau schimbarea sensului cuvintelor împrumutate, fie unul nou creat, fie din sugestia elementelor deonomastice.

- Elementele de argou nu au stabilitate foarte mare în mediul detenţiei din cauza productivităţii şi a frecvenţei lor în cadrul comunicării orale.

- Argoul a luat amploare în ultimii ani, prezentând un interes tot mai mare pentru cercetători şi pentru specialişti, datorită funcţiilor sale primordiale pe care le deţine, ermetismul şi dinamismul.

- Argoul este o clasă vie, se aşteaptă a evolua cât mai mult, crede autoarea, spre forme noi.
 

În afara celor şase capitole, lucrarea include lista abrevierilor, urmată de lista surselor bibliografice.


Anexele cuprind şase materiale auxiliare (ghidul şi grila de interviu, eşantionul subiecţilor investigaţi, chestionarul aplicat deţinuţilor, grila de chestionar aplicat militarilor, lista subiecţilor investigaţi), precum şi patru materiale privitoare la documentarea lucrării (model de filă pentru scrisoare, text epistolar în limbaj argotic, grupaj de trei creaţii lirice ale deţinuţilor, inventarul cuvintelor argotice); ele facilitează lectura lucrării, permiţând accesul clar şi sistematic la dezbaterea şi analiza diferitelor aspecte ale argoului din mediul închis.


* * * 

Lucrarea Danielei Vodiţă presupune un volum imens de muncă şi un corpus amplu de termeni de referinţă, pe care autoarea îi analizează în detaliu.

Lucrarea este bine întocmită şi documentată, demonstrând că autoarea este familiarizată cu tema cercetată, parcurgând o bogată bibliografie de specialitate, atât din lingvistica românească, cât şi din cea străină. Dovada este prezentarea succintă, explicită a diferitelor puncte de vedere, adesea divergente, privind problema vastă şi complexă a argoului românesc.

Limbajul cursiv, adecvat şi elevat, dovedeşte buna stăpânire a domeniului cercetat, competenţă şi maturitate ştiinţifică. Cartea Danielei Vodiţă reprezintă un element de reper pentru cercetările ulterioare despre argou şi constituie un document important pentru analiza evoluţiei acestui tip de limbaj. O recomandăm tuturor celor interesaţi de studiul argoului.

Aida Todi

* * * 

Proiectul de cercetare al doctorandei a avut în vedere, în cadrul preocupării de analiză generală a argoului în limba română, manifestarea specifică a acestui fenomen în mediul detenţiei. De altfel, argoul deţinuţilor este considerat, în literatura de specialitate, una dintre variantele cele mai răspândite şi mai creative ale limbajului argotic, alcătuind baza inventarului argotic înregistrat în dicţionarele argotice.

Lucrarea se bazează pe o documentare riguroasă, între anii 2007 şi 2010, prin realizarea unor anchete, a unor interviuri de grup şi a unor discuţii libere, în penitenciarele din municipiile Bucureşti şi Arad, la care a avut acces cu multă dificultate autoarea. Ancheta s-a desfăşurat pe baza unui chestionar întocmit de autoarea lucrării, aplicat unui eşantion reprezentativ de subiecţi (în număr de circa 100), a căror selectare a fost făcută după criterii de vârstă, nivel de studii, tipul infracţiunii, durata detenţiei şi disponibilitatea de comunicare. De asemenea, interviul, atât cel individual, cât şi cel de grup, a fost bine structurat pe patru tipuri de întrebări (de identificare şi definire, de utilizare, de explicare, de corelare), având rezultate interesante, care au fost completate prin discuţiile directe purtate cu deţinuţii. Cercetarea întreprinsă de autoare a avut ca rezultat îmbogăţirea inventarului argotic cu un număr semnificativ de noi termeni sau de sensuri argotice inedite. 


Prof. univ. dr. Domniţa Tomescu
Universitatea „Ovidius” Constanţa

Despre autor

Daniela Eugenia Vodita