1985 - 1996 - Deceniu decisiv in transformarea Europei central-estice

Cuprinsul cărţii 1985 - 1996 - Deceniu decisiv in transformarea Europei central-estice

Cuvânt înainte 1985 - 1996 - Deceniu decisiv in transformarea Europei central-estice

Contrar părerilor exprimate de unii dintre confraţi, faţă de care am oricum sentimente deosebite, cum că ar trebui să ne oprim cu scrierea istoriei acum vreo cincizeci de ani, lucrarea de faţă vine să îi contrazică. Şi oricine poate să o facă, dacă posedă instrumentele adecvate unei analize complexe, instrumente care să îi permită să abordeze procesele istorice sub diferite unghiuri.

Căci astăzi istoria, mai ales recentissima, reprezintă, tot mai mult, o ştiinţă de frontieră. Nu mai sunt considerate suficiente critica şi interpretarea izvoarelor, corelarea diferitelor informaţii, descifrarea contextului în care se derulează evenimentul, coroborarea acestuia cu ceea ce se întâmplă în proximitate.Pe lângă toate acestea, fără de care nu putem vorbi de un demers ştiinţific, mai este nevoie să operăm cu noţiuni de geopolitică şi geostrategie; să aplicăm principiile acestor ştiinţe tocmai pentru a înţelege derulările dintr-un spaţiu dat. Totodată, trebuie să identificăm mişcările intime ale societăţii analizate, folosind şi instrumentele de lucru ale sociologului şi ale psihologului.

Dispunând de aceste fundamente solide, autoarea a atacat o temă de actualitate şi de mare interes: evoluţiile politice din fostul bloc sovietic, derulate după accederea în vârful ierarhiei comuniste a lui Mihail Sergheevici Gorbaciov, cu privire specială asupra evenimentelor din spaţiul românesc. Această analiză nu se opreşte în momentul prăbuşirii comunismului în Europa, ci continuă cu dezvoltările din primii ani ai tranziţiei.

O lucrare cu un asemenea subiect (în fond, o partea a tezei de doctorat susţinute anul acesta la Universitatea Bucureşti) presupune parcurgerea, cunoaşterea lucrărilor, a studiilor istorice şi conexe, aşa cum arătam mai sus, care luminează un aspect sau altul din derulările la care am fost martori şi pe care ne este atât de greu să le numim „istorie".

Dar Teodora Stănescu-Stanciu are două avantaje. Primul, este al obiectivităţii pe care i-l dă determinarea biologică: când se derulau evenimentele analizate, autoarea era la vârsta când totul este bine şi frumos. Al doilea, este cel al obiectivităţii ştiinţifice rezultat al studierii unei bibliografii extinse în cele patru zări ale cunoaşterii. Cărţi de istorie, de sociologie, de politologie şi sociologie, de geopolitică, cărţi noi, cărţi vechi, 9 documente oficiale, site-uri (o listă impresionantă este parte a acestei lucrări), toate îi permit să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză asupra conţinutului şi semnificaţiei unor termeni. Europa Centrală, tranziţie, elite, partide/alianţe, interese politice, structuri (poate ar trebui amintit faptul că Teodora Stănescu-Stanciu este şi autoarea unei foarte serioase lucrări despre structurile politice ale Europei Central - Estice în zbuciumatul secol XX) sunt definite în concordanţă cu cele mai noi teorii ştiinţifice.

Practic, lucrarea are două părţi, prima fiind dedicată derulărilor politice şi sociale din ţările fostului bloc sovietic, petrecute în intervalul scurs între impunerea lui Gorbaciov în fruntea ierarhiei de partid din Uniunea Sovietică şi prăbuşirea sferei de influenţă sovietice din Europa, la sfârşitul anului 1989. Iarăşi nu suntem în faţa unei simple treceri în revistă a evenimentelor din ţările comuniste europene.

Teodora Stănescu-Stanciu ne oferă imaginea prăbuşirii comunismului prin intermediul studiului comparat, în vizorul analizei intrând: atitudinea fiecărui stat faţă de reforma de tip gorbaciovist (racordare/neracordare) şi reacţiile politice. Acestea au fost apoi concentrate într-o schemă (numită „itemi permeabilitate") structurată pe: tipul liderului, atitudinea faţă de concurenţa politică (să înţelegem că ea exista peste tot?), prezenţa reformei, reale sau aparente. Sunt extrem de interesante, nu doar pentru istoric, ci şi pentru cel interesat de psihologia politică, asemănările dintre cei mai stalinişti lideri ai momentului 1989 - Eric Honecker şi Nicolae Ceauşescu. Ba mai mult, în cele două ţări se sesizează, după cum notează cu îndreptăţire Teodora Stănescu-Stanciu, „alegerea unei căi totalmente contrarii faţă de cea deschisă de Moscova", care să devină în final piedestalul de susţinere a conducătorului.

Partea a doua a lucrării, este dedicată analizei tranziţiei şi a celor plasaţi în fruntea evenimentelor - elitele. Suntem puşi în faţa unui adevărat inventar al teoriilor tranziţiei, dar nu numai, autoarea oferindu-ne propria versiune, alături de cele ale unor autori consacraţi, precum Vladimir Tismăneanu, Vladimir Pasti, Richard Crampton, John Elster sau Helga Welsh. Astfel că nimeni nu îi va putea reproşa lipsa opiniilor personale.

După această dezbatere teoretică, este rândul concretizărilor, fiindu-ne prezentate, separat, tranziţia fiecărui subiect. Consecventă promisiunii făcute la început, Teodora Stănescu-Stanciu ne introduce, apoi, în analiza comparată, surprinzând ceea ce uneşte şi mai ales deosebeşte trecerea de la regimul totalitar la cel democratic. Interesante sunt, în acest sens, 10 subcapitolele referitoare la Structuri politice (cu deosebire, situaţia partidelor comuniste) şi cel care analizează Constituţiile postcomuniste.
În final, un singur lucru de adăugat: se poate vorbi de un stil care o defineşte pe Teodora Stănescu-Stanciu, al unui cercetător matur, care ştie cum să te atragă şi cum să te convingă. Văzând lumina tiparului astăzi, el poate reprezenta acea poartă deschisă, îmbietoare, pentru ca să-şi îndrepte cât mai mulţi atenţia spre istoria recentă, infirmând astfel părerea exprimată de unii dintre confraţi.

Prof. univ. dr. Mihai Retegan

Despre autor

Teodora Stănescu - Stanciu

Lector universitar doctor la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Istorie şi Filosofie, Universitatea Spiru Haret din Bucureşti.

Membru in colectivul de redacţie al revistei Magazin istoric şi cercetător ştiinţific II în cadrul Instituţiei Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

A obţinut titlul de Doctor cum laude la Universitatea din Bucureşti, pentru cercetarea „Spaţiul Europei central-estice în secolul XX. Relaţii diplomatice, relaţii economice, relaţii culturale".  

Unde se găseşte

• www.editurauniversitara.ro