Soimul Ardealului

Cuprinsul cărţii Soimul Ardealului

Prefata / 7

Capitolul I
Argat si ratacitor
Blestemul / 9 

Capitolul 2
Sutana neagra
Pacatul iubirii / 22

Capitolul 3
Satul de sub pamant
Bordeienii / 38

Capitolul 4
Cavalerii negri
Satul vandut/ 49

Capitolul 5
Drumul disperarii
Frumoasa Ardealului / 62

Capitolul 6
Tainele lui Fulger
Baciul ardelean / 74

Capitolul 7
Comoara
Prima confruntare / 85

Capitolul 8
Castelul grofului
A doua confruntare / 97

Capitolul 9
Satul banatean
Lupta finala / 109

Capitolul 10
Soimul Ardealului
Iubiri spulberate / 123 

Cuvânt înainte Soimul Ardealului

Povestea isi are inceputul intr-o vara fierbinte, din vremurile de demult, cand Puszta ungara era bantuita de o seceta cumplita, de se intrevedea, parca, sfarsitul lumii.

Pe o asemenea pornire a naturii, sub un stejar urias si stufos, se odihnea un tanar, frumos daltuit de mama natura.

La mica distanta, pastea un cal de o frumusete rara, cu seaua pe curmatura corpului sau muschiulos, semn ca stapanul lui nu va poposi prea multa vreme la locul ales pentru odihna. Roibul pastea cu nesat costreia suculenta, crescuta ca prin minune in jurul maretului stejar. Din cand in cand, murgul negru-roscat, arunca ocheade catre stejar si dupa ce se asigura ca stapanul este la locul lui de odihna isi continua linistit pascutul.

Dupa nu prea mult timp, a scos un nechezat, semn de primejdie pentru stapanul lui. Tanarul calaret si-a instruit anume calul si la auzul acestui semnal caracteristic cabalinelor, s-a trezit brusc si a facut un ocol cu privirea in jurul locului unde se afla. Departe, a intrezarit un drumet, ce se infatisa a fi coplesit de dogoarea zilei si lungimea drumului.

La prima vedere, figura omului era confuza. I se parea a fi mai degraba o naluca, ce se latea sau se subtia, in urma perdelei de aer supraincalzit de razele soarelui dogoritor. Abia dupa ce a ajuns in preajma stejarului, tanarul si-a dat seama ca naluca era, de fapt, un slujitor al lui Dumnezeu. Un calugar sau un preot garbovit, cu sutana slinoasa, ale carei poale se tarau pe pamantul uscat si plin de scaieti zburatori. Bietul preot se sprijinea de un toiag, ce semana, in ciuda lungimii sale, mai mult a maciuca, faurita de natura.

Cum se intampla de obicei, cei doi si-au dat binete si urari de sanatate si cu mare dificultate au infiripat un schimb de vorbe, despre unele si despre altele ...

Preotul, ca orice slujitor al bisericii si al Domnului, obisnuit mai mult sa asculte, a inceput prin a scormoni viata tanarului gasit la umbra stejarului urias si stufos.

Despre autor

Savian Bulacu-Lapusata

S-a nascut la 1 octombrie 1936, in comuna Lapusata, judetul Valcea.

A absolvit Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" - Iasi, cu titlul de "diplomat universitar".

A functionat ca profesor in sistemul de invatamant preuniversitar, universitar si ca diplomat in Ministerul Afacerilor Externe. 

In aceasta calitate a vizitat multe tari, s-a intalnit cu eminenti oameni politici, sefi de state si guverne.

Este autor sau coautor a unor studii, articole si Note de calatorie.