Managementul stresului in mediul educational

Mai multe detalii Managementul stresului in mediul educational

Stresul este imposibil de evitat, ne spune Hans Selye ca viata insasi este stresul. Presiunea pentru performanta si conceptia „zero defecte” sau perfectionismul impins pana la paroxism, ritmul trepidant al vietii cotidiene, aglomeratia si poluarea sonora, supraincarcarea de responsabilitati, schimbarile rapide sunt numai cateva exemple pentru ceea ce induce stresul care, daca depaseste o anumita intensitate, devine toxic, afectand sanatatea si starea de bine psihic. Stresul cronic (permanentizarea prezentei factorilor de stres, care vor fi din ce in ce mai putin controlati) genereaza diferite boli sau le accentueaza pe cele deja existente, marind disconfortul psihic si scazand capacitatea de adaptare la solicitari, pofta de viata sau ceea ce psihologii numesc satisfactia si sensul in viata.

Din pacate, realitatea vietii cotidiene arata ca ceea ce pretinde Hans Selye este chiar un adevar indiscutabil. Daca nu sta in puterea noastra sa modificam acest lucru, atunci putem totusi sa controlam felul in care reactionam cand suntem fata in fata cu stresul. Mai intai trebuie sa cunoastem care sunt cauzele care ne fac sa nu functionam bine sau chiar sa ne lasam coplesiti in contexte amenintatoare. Odata descoperite cauzele, vom explora cum si cu ce trebuie inlocuite comportamentele, gandurile si emotiile care ne saboteaza capacitatea noastra de adaptare. De multe ori, esuarea noastra in a tine piept stresorilor nu este altceva decat un proces inconstient de autosabotare – o imagine de sine apasata de teama de esec sau inadecvare, perfectionismul excerbat, nevoia excesiva de validare sociala. 

Prin urmare, o buna cunoastere de sine (si implicit a surselor de stres care ne afecteaza la nivel corporal sau psihic), urmata de o acceptare de sine reprezinta un ingredient de luat in seama in cresterea capacitatii de adaptare in situatii dificile. In aceste conditii, stresul va inceta sa mai fie o sursa de amenintare, anxietate, neajutorare si lipsa de speranta. Va fi o experienta care poate fi controlata si, mai mult decat atat, o experienta care va contribui la cresterea personala, prin descoperirea celor mai bune strategii de „supravietuire” in contextul adversitatilor. Atitudinea activa (nascuta din increderea in sine si sentimentul eficientei personale) este definitorie pentru pentru cei care reusesc sa invinga stresul, mentinandu-si sanatatea fizica si mentala. Cei care au o atitudine evitanta, isi vor activa mai greu si bineinteles, insuficient, resursele interne pentru a face fata stresului. Cu alte cuvinte, stresul este o experienta eminamente subiectiva, perceputa de fiecare in mod diferit, in functie de o serie intreaga de factori, cum ar fi: increderea in sine, gandirea pozitiva, optimismul, stilul explicativ, rezilienta psihica, atitudinea in fata esecului, nevoia de autoactualizare.   

 In aceasta carte s-a pornit de la ideea ca problematica stresului nu merita un portret sumbru – poate numai cand este negata sau ignorata. Atunci duce la scaderea dramatica a capacitatii de adaptare la cerintele vietii cotidiene. Stresul este pozitiv – eustresul – sau negativ – distresul. Confruntarea cu factorii de stres contribuie la dezvoltarea strategiilor de adaptare (coping) – chiar daca acestei intalniri ii sunt asociate consumul nervos, diminuarea resurselor fizice sau uneori chiar durerea fizica (somatizarea) si suferinta emotionala. Daca in intelepciunea populara este accentuata ideea ca din greseli invata omul, asa si din confruntarea cu diversi factori de stres se vor naste noi modalitati de rezolvare a provocarilor, care vor fi deosebit de folositoare in situatii similare viitoare. In virtutea unei legi implacabile, persistenta sau ”cronicizarea” factorilor de stres genereaza (dupa fazele de alarma si rezistenta) faza de epuizare a resurselor fizice sau/si psihice. In ceea ce priveste cresterea rezistentei fata de stres, au fost analizate diverse tehnici, fiind subliniata si importanta pozitivarii – un concept introdus de Barbara Fredrickson (2013), reprezentanta a psihologiei pozitive. Fiecare dintre noi este autorul propriei existente. Putem crea viata pe care o dorim sau dimpotriva, ne putem autosabota sansa de a reusi, concentrandu-ne prea mult asupra partii goale a paharului. Autoreglarea afectiva si predominanta emotionalitatii pozitive contribuie la refacerea mai rapida in contextul unor situatii problematice.  

Indiferent ca este vorba despre stres acut, intermitent, cronic, profesional, academic, anticipativ, relational, mecanismele fiziologice sunt aceleasi, efectele de asemenea aceleasi (fie la nivel corporal, fie la nivel cognitiv, afectiv sau comportamental). Depinde de fiecare individ daca se lasa depasit, coplesit de factorii stresori sau daca va cauta cele mai bune cai de solutionare a situatiilor problematice cu care se confrunta. Prin urmare nu exista stres in sine, ci o variabilitate foarte mare de manifestari ale stresului perceput (experienta propriu-zisa generata de sursele de stres) si stresului anticipat (experienta imaginata sau anticiparea aparitiei unor factori stresori). 

Cuprinsul cărţii Managementul stresului in mediul educational

INTRODUCERE/9

PARTEA INTÂI – Aspecte generale referitoare la stresul psihic/13

1. Ce este stresul psihic?/15

2. Factori care genereaza starea de stres /31

3. Sindromul general de adaptare sau fazele stresului /37

4. Modelul congruentei referitor la coping-ul eficient/45

 PARTEA A DOUA – Resurse interne si externe ale stresului in mediul educational (stres academic)/51

 1. Rezilienta psihica - trasatura resursa in fata  evenimentelor dificile /53

2. Emotiile pozitive si rezilienta psihica /57

3. Relatia dintre stresul academic si robustetea psihica/65

4. Optimismul si stresul academic /71

5. Autoeficacitatea si stresul academic /79

6. Relatia dintre stresul academic si resursele externe constituite de reteaua suportiva  /91

7. Stres, emotii comunicate si emotii reprimate /97

8. Stresul si anxietatea in situatiile de examinare /103

9.Imaginea de sine, stima de sine si rezistenta la stres/ 113

 PARTEA A TREIA – Gestionarea stresului/ 119

 1. Metode de gestionare a stresului/  121

2.Factorii care contribuie la gestionarea stresului de catre elevi/  137

3. Exemplu de bune practici – programul pentru  studenti de management al stresului (Rochester Institute of Technology)/ 141 

4. Stresul profesional al cadrelor didactice - factori stresori si strategii de coping /147

 IN LOC DE CONCLUZII / 165

 GLOSAR / 167

 BIBLIOGRAFIE/  177

Despre autor

Elena Stanculescu

Profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Departamentul pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din Bucuresti,  doctor  in  Psihologie (2001), reprezentant de tara in Reteaua Europeana de Psihologie Pozitiva, membra a Asociatiei Internationale de Psihologie Scolara si in colectivul editorial al Revistei de Psihologie a Academiei Romane.

Sustine la nivel de licenta cursul de Psihologia educatiei, iar in cadrul unor programe de master a initiat discipline noi, cum ar fi: Etica si deontologie in psihologia educatiei, Stimularea competentelor socio-emotionale in mediul educational, Inteligenta emotionala in copilarie si adolescenta, Psihologia pozitiva aplicata in scoala, Managementul stresului in mediul educational.

S-a specializat in strainatate in domeniul Managementului crizelor in scoli, Programe de stimulare a competentelor socio-emotionale si a starii de bine psihic.

A realizat numeroase cercetari in cadrul campului educational, rezultatele acestora fiind prezentate la congrese si conferinte internationale.

A publicat in calitate de autor urmatoarele carti: Despre educatie (2004), Psihologia educatiei de la teorie la practica (2008), Etica in psihologia educatiei (2013), Fascinatia stereotipurilor in psihologia sociala (2013), Managementul stresului in mediul educational (2013).

Este coautor la Enciclopedia de Psihosociologie (2003).