AGRESIVITATE SI STRES ORGANIZATIONAL. MODELE, DIAGNOZA SI GESTIONARE

Mai multe detalii AGRESIVITATE SI STRES ORGANIZATIONAL. MODELE, DIAGNOZA SI GESTIONARE

Lucrarea Agresivitate si stres organizational - Modele, diagnoza si gestionare - “abordeaza o tematica de actualitate, intr-o maniera riguroasa. [...] Ea ofera atât rezultate teoretico-metodologice obtinute in studii riguroase, cât si rezultate aplicative in domeniul diagnozei stresului si agresivitatii in organizatii. [...] Continutul teoretic si studiile efectuate releva un nivel ridicat de cunoastere a domeniului, fiind utile cercetarii stiintifice in psihologia muncii si organizationala. [...] Concluziile studiilor si analiza implicatiilor practice ale rezultatelor obtinute reprezinta contributii originale ale lucrarii. [...] Valoarea practica, aplicativa a acestei cercetari de amploare este incontestabila.”

“Prin maniera de prezentare, contributia de ordin metodologic, actualitatea informatiei oferite, originalitatea solutiilor propuse si caracterul aplicativ notabil consideram ca aceasta lucrare intruneste toate calitatile necesare unei lucrari de referinta.”

Prof. univ. Dr. Horia D. PITARIU

Cuprinsul cărţii AGRESIVITATE SI STRES ORGANIZATIONAL. MODELE, DIAGNOZA SI GESTIONARE

Cuvânt înainte AGRESIVITATE SI STRES ORGANIZATIONAL. MODELE, DIAGNOZA SI GESTIONARE

Viata social-profesionala actuala ii supune, din ce in ce mai mult, pe indivizi, - purtatori ai unor rol-status-uri multiple si membri ai diverselor organizatii (cu structuri diferite) - unor presiuni multiple, specifice sau nespecifice, care le activeaza, constient sau nu, resursele personale de adaptare. O multime de conditii, situatii, presiuni/ tensiuni, pericole, riscuri, amenintari de ordin fizico-chimic sau din mediul socioprofesional pot fi considerate reale agresiuni pentru persoana umana, ca sistem bio-psiho-social.

 Interesul cercetatorilor pentru problematica agresivitatii - pe de o parte - si al stresului (in speta, organizational-ocupational) - pe de alta parte - s-a pastrat viu (la nivel de cercetare fundamentala), chiar s-a intensificat, in special, in ultimul deceniu (dovada sunt numeroasele carti, studii, articole si publicatii stiintifice care dezbat aceste tematici). Abordarea actuala a acestor tematici de cercetare (a agresivitatii si a gestionarii stresului organizational) se realizeaza interdisciplinar prin prisma unor paradigme teoretico-experimentale noi sau reinterpretarii moderne a unora deja clasice din diverse ramuri ale psihologiei, sociologiei, medicinei, care prefigureaza cheia descifrarii cauzelor si / sau controlului unor conduite sau stari psihice umane organizatoare sau dezorganizatoare in special, dar si a costurilor, a implicatiilor si a efectelor (pe termen scurt sau lung), pe care le pot produce aceste doua fenomene din punct de vedere procesual - la nivel :

• (inter-)individual (de exemplu, privind sanatatea, armonia personalitatii, satisfactia, eficienta si managementul social-profesional);
• (intra-)organizational (de exemplu: eficienta, productivitate, succes) si/sau 
• macrosocial / intersocietal (de ex.: stabilitate-instabilitate sociala). 

In ultimul timp, printre realitatile sociale din era globalizarii, aceste doua fenomene tind sa capete forme noi de manifestare si sa se intrepatrunda tot mai des (de exemplu, mobbing-ul sau agresiunea in mediul organizational si al muncii: Hershcovis, et al., 2007). 

In procesul dinamic al stresului organizational, rolul personalitatii si strategiilor de gestionare in moderarea impactului presiunilor socioprofesionale asupra efectelor si in managementul stresului este in continuare o tema de actualitate (Johnson, 1996; Semmer, 1996 ; Theorell & Karasek, 1996; Zapf, Dormann & Frese, 1996; Kasl, 1996, 1998; Feshbach & Zagrodzka, 1997; Hurrell et. al., 1998; Spector & Jex, 1998; Vagg & Spielberger, 1998 ; Zapf, 1999), sustinuta de revirimentul si importanta studiului diferentelor individuale pentru descifrarea, explicarea si predictia conduitelor umane (Pitariu & Albu, 1996; Pawlik, 1996 ; Semmer, 2000 ; Amelang, 2000 ; Pitariu, 2000, 2004). De asemenea, noua paradigma de cercetare, fundamentata pe importanta emotiei in munca (Briner, 1999) si studiul modern al emotiilor si al corelatelor lor psihofiziologice (Stemmler, 2000 ; Stemmler et. al., 2000 ; Boedekker & Stemmler, 2000) ofera un suport stiintific si aplicativ comun pentru investigarea relatiilor procesuale recurente intre agresivitate si adaptarea la stresul organizational.

Aceasta lucrare se inscrie tocmai in acest context actual de preocupari stiintifice. Stresul la locul de munca constituie o trasatura comuna a vietii moderne, una dintre multiplele probleme cu care se confrunta societatea moderna. Viata profesionala si mediul organizational genereaza stres, care are consecinte asupra activitatii profesionale (satisfactie, performanta) si asupra starii de bine mentala/fizica a angajatilor (Pitariu, 2004). Incercarea de a combate aceste probleme la nivel individual si organizational si de a minimiza costurile datorate efectelor stresului organizational a generat o multitudine de modele de diagnoza, preventie si gestionare a stresului organizational/ocupational. Printre primele diferente individuale studiate, care s-au dovedit a avea un rol in amplificarea reactiilor la stres a fost tipul A de personalitate sau de comportament (modelul vulnerabilitatii, unul dintre primele modele de stres), iar o serie de studii au testat rolul moderator al acestei variabile in relatia dintre stresorii la locul de munca si efectele stresului (Day & Jreige, 2002). De asemenea, alte studii au decelat rolul unor factori de personalitate, ca predictori pentru comportamentul agresiv, in conditii de provocare sau neutre (Bettencourt et al., 2006), pentru agresiunea la locul de munca (operationalizata ca stresor si efect in procesul stresului organizational, Hershcovis et al., 2007; Lapierre, Spector & Leck, 2005) sau pentru satisfactia muncii in general (Judge, Heller & Mount, 2002). Deoarece cercetarile au demonstrat (Edwards et al., 1990, Edwards & Baglioni, 1991) ca masuratorile globale ale tipului A de comportament prezinta o deficienta la nivelul validitatii de construct, s-a propus ca studiile sa utilizeze si sa operationalizeze concepte multidimensionale si nu unidimensionale. 

Ca o noutate in abordarea stresului organizational, ne propunem sa testam rolul predictor al agresivitatii, ca un construct multidimensional, in cadrul unui model comprehensiv de diagnoza si gestionare a stresului organizational, in relatie cu stresorii si efectele la stres. Analizele factoriale, privind constructul de agresivitate, au identificat doi factori distincti ai variabilelor de personalitate relationate agresivitatii: primul factor il reprezinta dimensiunea reactiva si impulsiv-afectiva, iar al doilea factor – dimensiunea social-cognitiva si instrumentala/ proactiva a agresivitatii (Bettencourt et al., 2006; Caprara et al., 1996; Dodge & Coie, 1987; Dodge et al., 1997; Hennig et al., 2005; Martin et al., 2000). Deoarece agresivitatea, - pe care o vom defini operational ca disponibilitate de activare si actualizare a unei conduite agresive,- are o multitudine de scopuri, forme si niveluri de manifestare si nu toate au finalitate dezadaptativa sau distructiva, vom lua in considerare si consecinte pozitive ale ei asupra efectelor la stres. 

Astfel, la nivel teoretic, studierea multidimensionala a agresivitatii in relatie cu stresorii, diferentele individuale, strategiile de gestionare si efecte poate imbogati cunoasterea fundamentala a celor doua fenomene sociale in interactiune, oferindu-ne o imagine holista. La nivel practic, abordarea acestei teme si rezultatele cercetarii pot furniza date utile pentru diagnoza multidimensionala a descriptorilor investigati (presiuni socioprofesionale specifice, diferente individuale, strategii de gestionare, efecte diverse) si pentru interventie si gestionare eficienta (preventie, management la nivel individual si organizational: reducerea stresorilor, implementarea unor programe de training si dezvoltare a resurselor, tratament). In plus, pe baza unui model elaborat de diagnoza si management al stresului organizational, in care includem agresivitatea drept construct multidimensional, care poate fi la rândul ei operationalizata ca stresor psiho-social (hartuire), diferenta individuala/ trasatura de personalitate si efect al stresului (agresiune la locul de munca), putem initia un program concret de interventie si preventie la nivel individual, de grup sau de organizatie.

Scopul general aplicativ al lucrarii este decelarea relatiilor dintre agresivitate (a dimensiunilor, a corelatelor sale) si stresul ocupational-organizational (a componentelor sale), operationalizate in termeni de constructe multidimensionale si inglobarea agresivitatii intr-un model operational – integrativ comprehensiv de diagnoza si management al stresului in organizatii. Acest lucru se va concretiza in examinarea relatiei dintre anumite dimensiuni ale agresivitatii luate in studiu si alte diferente individuale (cu rol moderator, respectiv, mediator) si efectele stresului, dupa controlarea impactului vârstei si a stresorilor perceputi. Totodata, se va examina rolul predictiv al agresivitatii (operationalizata multidimensional), in relatia cu efectele surselor de presiune socioprofesionale.

Obiectivele  specifice ale lucrarii sunt urmatoarele: 

¾  prezentarea sistematica si analiza critica a paradigmelor teoretico-experimentale si metodologice ale agresivitatii si stresului organizational/ ocupational, ale aplicatiilor si relatiilor dintre aceste constructe multidimensionale;

¾  abordarea multinivelara a managementului stresului in munca: prezentarea si propunerea unor strategii de gestionare (interventie si preventie) a stresului organizational la nivel individual si organizational, aplicabile pe baza modelului de diagnoza si management;

¾  decelarea interactiunilor dintre dimensiunile agresivitatii (agresivitate reactiva, tendinta de dominare, agresivitate proactiva, nerabdare) si descriptorii stresului organizational (stresori, diferente individuale, strategii de gestionare, efecte);

¾  evidentierea unor aplicatii si conturarea unor directii viitoare de cercetare;

Pentru realizarea obiectivelor, demersul de cercetare la care s-a recurs porneste de la prezentarea importantei studierii modelelor teoretice si a metodelor de masurare ale agresivitatii (capitolul 1) si ale stresului organizational (capitolul 2), precum si a relatiei dintre agresivitate si stres in organizatii (capitolul 3), pentru a desprinde cadrul teoretic si metodologic, in care este abordata aceasta tema si a oferi suport pentru obiectivele si ipotezele demersului de investigare. 

 Capitolul 4 cuprinde un studiu de caz complex referitor la perceperea, diagnoza multidimensionala si gestionarea agresivitatii si stresului organizational: sunt prezentate metodologia la care s-a recurs pentru a aborda aceasta tema (participantii la studiu, instrumentele si procedura utilizata pentru a testa ipotezele propuse), analiza datelor obtinute, descrierea pe larg a rezultatelor, interpretarea si discutiile acestor rezultate, tinându-se cont de anumite rezultate deja existente in literatura de specialitate, limitele si constrângerile studiului, de care trebuie sa se tina cont in aprecierea rezultatelor prezentului demers. La sfârsitul capitolului, sunt sintetizate concluziile cercetarii si oferite posibile implicatii teoretice si practice ale lucrarii.

 Capitolul 5 este dedicat gestionarii agresivitatii si managementului stresului in organizatii, a aplicatiilor si directiilor viitoare de cercetare. Sunt expuse modalitati si tehnici utile de interventie, precum si exemplificarea, in cadrul unui model, a unui demers explicativ de diagnoza si gestionare a agresivitatii si a stresului in organizatii, pe baza cercetarii efectuate. La sfârsitul capitolului sunt prezentate directii viitoare de cercetare pentru diagnoza si gestionarea agresivitatii si stresului in organizatii, precum si consideratii finale. 

Despre autor

Adrian Tudor Brate

Adrian Tudor BRATE este cadru didactic titular la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu - specializarea psihologie, master in psihologia muncii industriale si organizationale si doctorat in psihologie obtinut la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (Coordonator stiintific:  Prof. univ. dr. Horia D. PITARIU ). Activitatea sa stiintifica si de cercetare include publicatii si proiecte in domeniul agresivitatii si stresului in organizatii, psihologiei personalitatii si a diferentelor individuale, psihologiei muncii, organizationale si a personalului, sanatatii si sigurantei ocupationale, psihoterapiei comportamentale. Este membru al unor organizatii si asociatii profesionale nationale si internationale de profil si beneficiarul unor cursuri de formare in psihoterapie comportamentala, hipnoza si relaxare ericksoniana. Ca psiholog principal practician in psihologia muncii, transporturilor si serviciilor este implicat in activitati de evaluare psihologica si consultanta organizationala.