Pieţe de capital. Instituţii şi instrumente financiare tranzacţionate

Cuprinsul cărţii Pieţe de capital. Instituţii şi instrumente financiare tranzacţionate

Capitolul 1
PIAŢA FINANCIARĂ / 11

1.1.  Aspecte generale privind piaţa financiară / 11
1.2.  Rolul pieţei financiare / 17
1.3.  Consecinţele mişcărilor de capital asupra economiilor naţionale / 21

Capitolul 2
PIAŢA DE CAPITAL – CONŢINUT ŞI CARACTERISTICI / 24

2.1. Aspecte generale privind piaţa de capital / 24
2.2. Rolul pieţei de capital / 26
2.3. Configuraţia pieţei de capital / 27
2.3.1.  Segmentarea pieţelor de capital / 29
2.4. Premisele apariţiei şi dezvoltării pieţei de capital în România / 34
2.5. Instituţiile pieţei de capital din România / 51


Capitolul 3
VALORILE MOBILIARE – INSTRUMENTELE FINANCIARE TRANZACŢIONATE PE PIAŢA DE CAPITAL / 57

3.1.  Aspecte generale privind instrumentele financiare tranzacţionate pe pieţele reglementate / 57
3.2.  Acţiunile / 61
3.2.1. Tipuri de acţiuni / 62
3.2.2. Drepturi generate de emisiunea de acţiuni / 69
3.3.  Obligaţiunile / 72
3.3.1. Tipuri de obligaţiuni / 73
3.4. Valori mobiliare emise de autorităţile publice / 74

Capitolul 4
EMISIUNEA ŞI EVALUAREA ACŢIUNILOR ŞI OBLIGAŢIUNILOR / 81

4.1. Emisiunea acţiunilor / 82
4.1.1. Avantajele şi dezavantajele admiterii la cotare a acţiunilor /91
4.2. Valoarea unei acţiuni / 95
4.3. Evaluarea fundamentală a acţiunilor / 97
4.4. Emisiunea de acţiuni, majorările de capital şi protecţia drepturilor vechilor acţionari / 99
4.5. Emisiunea obligaţiunilor / 103
4.6. Evaluarea obligaţiunilor / 106

Capitolul 5
BURSA DE VALORI BUCUREŞTI / 111

5.1.  Aspecte generale privind înfiinţarea şi evoluţia BVB / 111
5.1.1. Istoricul BVB / 114
5.1.2. Actorii pieţei bursiere / 126
5.2.  Sistemul de tranzacţionare al BVB / 127
5.2.1. Participanţii la sistemul de tranzacţionare al BVB / 136
5.2.2. Tipuri de ordine / 140
5.2.3. Stările pieţei / 149
5.3.  Bursa electronică RASDAQ / 151

Capitolul 6
S.C. SIBEX – SIBIU STOCK EXCHANGE S.A. / 154

6.1. Apariţia şi dezvoltarea Bursei Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu SA / 154
6.2. Sistemul de tranzacţionare / 156
6.2.1. Participanţii la sistemul de tranzacţionare al BMFMS / 160
6.2.2. Tipurile de ordine / 164
6.2.3. Stările pieţei / 166
6.3. Instrumente financiare derivate tranzacţionate la SIBEX / 167
6.3.1. Contracte futures / 167
6.3.2. Mecanismul de tranzacţionare pe piaţa futures / 172

Capitolul 7
TRANZACŢII BURSIERE  / 177

7.1. Aspecte generale / 177
7.2. Tipuri de tranzacţii bursiere / 181
7.2.1. Tranzacţii în marjă / 185
7.2.2. Tranzacţii la vedere / 195
7.2.3. Tranzacţii la termen / 208
 

Capitolul 8
INDICII BURSIERI NAŢIONALI ŞI INTERNAŢIONALI / 211

8.1. Aspecte generale privind indicii bursieri / 211
8.1.1. Aprecierea activităţii bursiere utilizând indicii bursieri / 214
8.1.2. Clasificarea indicilor bursieri / 216
8.2. Indici bursieri reprezentativi pentru piaţa românească / 224
8.2.1. Indicii Bursei de Valori Bucureşti  / 224
8.2.2. Indicii SIBEX / 251
8.3. Indici bursieri reprezentativi pentru pieţele internaţionale / 253


Capitolul 9
DECIZIA DE INVESTIRE PE PIAŢA DE CAPITAL / 260

9.1.   Caracteristicile activităţii investiţionale pe piaţa de capital / 260
9.2. Modelul de piaţă al rentabilităţii si riscului valorilor mobiliare / 262
9.2.1. Riscul valorilor mobiliare / 263
9.3. Metode de determinare a costului capitalului propriu / 265
 

Capitolul 10
ROLUL GLOBALIZĂRII ÎN EVOLUŢIA PIEŢELOR FINANCIARE / 279

10.1.  Globalizarea şi efectele acesteia asupra internaţionalizării pieţelor financiare / 279 
10.2.  Beneficii şi riscuri de natură economică a globalizării financiare / 283
10.3. Impactul globalizării la nivelul pieţei de capital / 286
10.4. Relansarea economiei mondiale după marea recesiune din 2008 / 292

Bibliografie  / 299

Cuvânt înainte Pieţe de capital. Instituţii şi instrumente financiare tranzacţionate

Conform abordării prezentate în Dicţionarul de Economie (Dobrotă 1999), piaţa financiară este definită ca fiind locul de întâlnire a nevoilor de resurse financiare ale întreprinzătorilor cu disponibilităţile băneşti ale populaţiei sau ale altor agenţi economici. Altfel spus, piaţa financiară reprezintă spaţiul care asigură armonizarea dintre cererea şi oferta de resurse financiare.
 

Între sistemul financiar şi pieţele financiare se manifestă o relaţie organică: cel puţin în economia de piaţă, relaţiile dintre diferitele instituţii financiare se realizează prin intermediul pieţelor financiare. Discuţiile legate de sistemele financiare se subscriu unor arii tematice variate, pornind de la structura sau funcţiile acestora, până la arhitectura lor optimă, bazată pe societăţi bancare sau pe piaţa de capital. Astfel, se discută despre sisteme financiare bazate pe societăţi bancare sau pe pieţe de capital, încercându-se oferirea unei soluţii optime, despre sisteme financiare în care se asigură un nivel ridicat sau redus al protecţiei acţionarilor minoritari etc.

Piaţa financiară cuprinde instituţiile şi procedurile prin care se facilitează transferurile de resurse financiare între agenţii care prezintă excedente de resurse şi cei care se confruntă cu deficite de astfel de resurse. Într-o formulare mai simplă, pieţele financiare se constituie drept cadrul necesar pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare.

Din anumite puncte de vedere, pentru a avea succes investind pe piaţa financiară trebuie să ai cunoştinţe vaste, motiv pentru a aloca un timp semnificativ instruirii în domeniu. Din perspectiva neiniţiaţilor, membrii acestui grup de profesionişti cunosc tot ceea ce se întâmplă pe piaţa financiară, şi de aici incapacitatea celor ce nu posedă o pregătire în domeniu de a efectua tranzacţiile optime, pentru a câştiga banii mulţi aflaţi în joc. Dintr-un alt punct de vedere, piaţa financiară reprezintă un adevărat „El Dorado”, loc unde ţi se poate întâmpla orice, de la a deveni „peste noapte” bogat până la a-ţi pierde toţi banii. Din această perspectivă, oricine ar putea acţiona pe pieţele financiare, pentru că fundamental este instinctul, de a te adapta şi de a câştiga şi, poate deloc de neglijat, norocul, această abordare creează mari dificultăţi dezvoltării pieţelor financiare în perioadele de demaraj, cum este de exemplu cazul a numeroase ţări ex-comuniste, precum România. Pe piaţă sunt atraşi investitori naivi, care bruiază piaţa şi o pun adesea în imposibilitatea dea se dezvolta coerent. În acelaşi timp, investitorii care iau decizii raţionale pot suporta costuri de oportunitate date de faptul că perioada în care preţurile de pe piaţă revin la niveluri corecte din punctul de vedere al evaluării este mai îndelungată.

Într-o altă dimensiune, teoreticienii pieţelor financiare evidenţiază că acestea reprezintă un cadru necesar pentru funcţionarea economiei de piaţă, oferind deţinătorilor de capitaluri disponibile posibilitatea de a le aloca într-o manieră cât mai eficientă pentru asigurarea dezvoltării întregii economii. Astfel, agenţii care posedă lichidităţi excedentare (investitori privaţi, societăţi de asigurare şi fonduri de investiţii în primul rând) le pun la dispoziţia celor ce promovează idei de afaceri sau proiecte de investiţii atractive, dar care nu dispun de aceste lichidităţi (întreprinderile). Acest transfer de fonduri este realizat pe piaţa financiară.

În sens larg, în structura pieţei financiare includem: piaţa monetară, piaţa de capital, piaţa valutară, piaţa ipotecară, piaţa asigurărilor, iar în sens restrâns, aceasta cuprinde două componente principale: piaţa monetară şi piaţa de capital, ponderea acestora fiind diferită de la o ţară la alta. La rândul lor, pieţele monetare includ: piaţa interbancară, piaţa scontului, piaţa efectelor de comerţ, piaţa certificatelor de depozit, piaţa eurovalutelor etc., în timp ce piaţa de capital este compusă din: piaţa acţiunilor, piaţa obligaţiunilor, piaţa produselor derivate (pieţe forward, futures, opţions) etc.

Teoria financiară din România nu a cristalizat până în prezent o definiţie pentru conceptul de piaţă financiară, unanim recunoscută. Diferitele definiţii asociate acestui concept poartă amprenta şcolii din care fac parte teoreticienii săi sau, mai concret, a şcolii din care s-au inspirat autorii care au introdus termenul în limba română.

Literatura de specialitate abordează structura pieţei financiare pe baza a două concepţii majore: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental-europeană (de sorginte franceză).

În viziunea anglo-saxonă, piaţa financiară reprezintă un concept cu o sferă mai largă de cuprindere, cu trei componente, respectiv pieţele monetară, de capital şi cea a asigurărilor. În această accepţiune, pe piaţa monetară se realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul unor pieţe precum cele inter-bancară, a scontului, a certificatelor de depozit, a euro-valutelor etc.

Piaţa de capital este definită ca fiind piaţa valorilor mobiliare ce asigură investirea pe termen mediu şi lung, unde se tranzacţionează acţiuni şi obligaţiuni, dar, prin asimilare, incluzând şi contractele la termen ferme şi condiţionale.

Piaţa asigurărilor prezintă anumite trăsături specifice, care o individualizează: produsele tip asigurare pot fi privite în calitatea lor atât de mijloc de economisire, cât şi de mijloc de compensare a pierderilor survenite în urma apariţiei unui eveniment nefast asigurat.

În acest context, piaţa de capital este sinonimă cu piaţa instrumentelor financiare care asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. Spre deosebire de aceasta, piaţa monetară realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pieţei interbancare, al pieţei scontului, al pieţei efectelor de comerţ, al pieţei certificatelor de depozit, al pieţei eurovalutelor etc. Astfel, piaţa de capital este considerată a fi componenta pieţei financiare unde se emit şi se negociază titluri de valoare pe termen lung, pe când piaţa monetară, cealaltă componentă a pieţei financiare, este piaţa unde se emit şi se negociază titluri de valoare pe termen scurt.

Despre autor

Sorin Claudiu Radu

Dan Marin Boajă