Dreptul comerţului internaţional

Mai multe detalii Dreptul comerţului internaţional

http://dreptulcomertuluiinternational.wordpress.com/

Cuprinsul cărţii Dreptul comerţului internaţional

Abrevieri  / 7

INTRODUCERE / 9

Secţiunea 1. Dreptul comerţului internaţional în epoca globalizării / 9

Secţiunea 2. Definiţia dreptului comerţului internaţional / 10

Secţiunea 3. Principiile dreptului comerţului internaţional / 11

Secţiunea 4. Obiectul dreptului comerţului internaţional / 11
 

Secţiunea 5. Dreptul comerţului internaţional şi alte ramuri de drept / 12
 

CAPITOLUL I. ROLUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE ÎN DEZVOLTAREA ŞI UNIFORMIZAREA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL  / 14
 

Secţiunea 1. Organizaţii mondiale / 14
 

Secţiunea 2. Organizaţii regionale / 23

Secţiunea 3. Institute de drept internaţional / 31

CAPITOLUL II. IZVOARELE DREPTULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL / 32

Secţiunea 1. Izvoare interne / 32

Secţiunea 2. Izvoare internaţionale  / 33

Secţiunea 3. Importanţa uzanţelor comerciale internaţionale  / 36

Secţiunea 4. Practica judecătorească şi arbitrală /37


CAPITOLUL III. RAPORTUL JURIDIC DE COMERŢ INTERNAŢIONAL / 38

Secţiunea 1. Consideraţii prealabile / 38

Secţiunea 2. Societăţile comerciale / 38

Secţiunea 3. Reprezentanţele societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine / 50

Secţiunea 4. Integrarea societăţilor comerciale pe plan internaţional   / 53

Secţiunea 5. Participarea statelor la raporturile de comerţ internaţional / 53

Secţiunea 6. Despre acte şi fapte de comerţ după intrarea în vigoare a Noului Cod civil / 54

CAPITOLUL IV. INSOLVENŢA ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL / 55

Secţiunea 1. Conceptul de insolvenţă în dreptul comerţului internaţional / 55

Secţiunea 2. Reglementările internaţionale în domeniul insolvenţei  /60

Secţiunea 3. Reglementarea insolvenţei în Uniunea Europeană   / 63

Secţiunea 4. Legile model privind insolvenţa / 70


CAPITOLUL V. CONCURENŢA COMERCIALĂ ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL. REGLEMENTĂRI EUROPENE / 73

Secţiunea 1. Precizări prealabile / 73

Secţiunea 2. Principiile reglementărilor Uniunii Europene /74

CAPITOLUL VI. CONTRACTELE COMERCIALE INTERNAŢIONALE. CONTRACTUL DE VÂNZARE INTERNAŢIONALĂ DE MĂRFURI  / 77

Secţiunea 1. Reguli generale /77

Secţiunea 2. Cesiunea de creanţă în dreptul comerţului internaţional   / 82

Secţiunea 3. Contractul de vânzare internaţională de mărfuri  /89

CAPITOLUL VII. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL  / 103

Secţiunea 1. Reglementări aplicabile arbitrajului / 103

Secţiunea 2. Arbitrabilitatea litigiilor comerciale /105

Secţiunea 3. Competenţa materială a curţii de arbitraj /113

Secţiunea 4. Tribunalul arbitral care soluţionează litigiul / 120

Secţiunea 5. Procedura de sesizare a instanţei arbitrale si desfăşurarea procesului arbitral / 125

Secţiunea 6. Desfiinţarea hotărârii arbitrale / 130

Secţiunea 7. Executarea hotărârii arbitrale / 133

Secţiunea 8. Competenţa CIRDI/ICSID – arbitraj instituţional specializat/ 136


BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ / 140

Cuvânt înainte Dreptul comerţului internaţional

Secţiunea 1. Dreptul comerţului internaţional în epoca globalizării
 

1.1. Aculturaţie juridică şi „lex mercatoria”. Despre fenomenul transnaţional într-o epocă globalizantă.

Globalizarea este un fenomen economic, tehnic şi financiar dar care are impact asupra tuturor domeniilor, inclusiv asupra dreptului.

În epoca clasică a dreptului, Statul era singurul suveran care edicta reguli de drept. Această regulă s-a modificat prin globalizarea (mondializarea) „legislaţiei”:
- fluxul globalizării a creează o „cursă de norme”, atât naţionale cât şi internaţionale, la care se adaugă practicile participanţilor la comerţul internaţional;
- devine obligatorie compararea legislaţiilor naţionale, în situaţia în care fluxul globalizării devine tot mai constrângător (de exemplu, protecţia sau facilităţile oferite investitorilor);
- forma legislaţiei rămâne aceeaşi, însă este modificată, uneori într-o „manieră haotică” de dispoziţii internaţionale mai mult sau mai puţin constrângătoare.
 

1.2. Instituţiile globalizării.
Există o nouă structură economică mondială care modifică sistemele clasice de drept. Efectul principal al acestei aculturaţii juridice (se discută despre americanizarea dreptului francez şi despre continentalizarea dreptului englez) conduce la o nouă legislaţie, în care trăsăturile definitorii ale unui sistem nu se mai regăsesc, în – aproape – nici un domeniu.
 

1.3. Domeniile dreptului comerţului internaţional în care globalizarea produce efecte.
Instituţiile regionale sau mondiale primesc din ce în ce mai multe competenţe, pe care le împart cu statele membre, având posibilitatea să decidă în litigii de natură internaţională (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene – în cadrul UE, respectiv, Organismul de Reglementare a Diferendelor în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului).
 

Secţiunea 2. Definiţia dreptului comerţului internaţional

Dreptul comerţului internaţional este acea ramură a dreptului care reglementează raporturile patrimoniale dintre subiectele comerţului internaţional şi care prezintă caracter de comercialitate şi internaţionalitate.

Franţa a avut ideea de a propune (în cadrul sesiunii UNCITRAL de la New York din 1970) o Convenţie-cadru referitoare la dreptul comerţului internaţional însă propunerea nu a fost dezbătută niciodată.

Conţinutul dreptului comerţului internaţional este format de normele materiale proprii dar şi norme de drept material care aparţin altor domenii (de exemplu, dreptul procesual civil – arbitrajul comercial; dreptul civil – actele juridice, în principal contractele).
 

Secţiunea 3. Principiile dreptului comerţului internaţional

Principiile dreptului comerţului internaţional:
- principiul egalităţii juridice a părţilor;
- principiul libertăţii comerţului;

Vânzarea anumitor produse, chiar autentice, fără acordul producătorului, a fost considerată contrafacere. Într-o cauză, soluţionată în Franţa, de către TGI Paris s-a considerat că este necesar acordul Microsoft pentru ca produsele sale să poată fi vândute pe eBay.

- principiul bunei credinţe;

- principiul concurenţei loiale.

Intre principiile dreptului comerţului internaţional există o întrepătrundere, acestea neputând fiind respectate în plenitudinea efectelor lor separat, existând o relaţie de determinare şi interdependenţă.

Secţiunea 4. Obiectul dreptului comerţului internaţional

Obiectul dreptului comerţului internaţional este dat de următoarele trăsături:

- caracterul patrimonial;

Domeniul cultural a făcut obiectul unor discuţii, amintind aici taxele vamale impuse unor obiecte de artă (cazul Brâncuşi, 1928) precum şi definiţia bunurilor dată de CJUE în cadrul litigiilor referitoare la libera circulaţie a mărfurilor.

- caracterul comercial; Acest caracter nu este uniform, în sensul că anumite state (printre care şi România) au sistem monist al legislaţiei, în care dreptul privat include atât normele de drept civil cât şi norme de drept comercial (sau pentru profesionişti).

- caracterul internaţional.


Secţiunea 5. Dreptul comerţului internaţional şi alte ramuri de drept
 

Dreptul comercial

Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, Codul comercial a fost abrogat, relaţiile comerciale fiind desfăşurate de profesionişti (în loc de comercianţi) şi întreprinderi, iar actele de comerţ nu îşi mai găsesc corespondent în legislaţie. Dreptul comerţului internaţional reglementează raporturi juridice asemănătoare cu cele de drept comercial (au un caracter patrimonial şi comercial) dar în dreptul comerţului internaţional sunt aplicabile normele naţionale numai atunci când acestea sunt lex causae. În cele mai multe cazuri, dreptul comerţului internaţional reglementează raporturile juridice prin norme proprii, specifice (de exemplu: convenţii internaţionale, uzanţe internaţionale).


Drept procesual civil

Dreptul comerţului internaţional conţine şi trimiteri la normele de procedură civilă. Astfel, în Regulile de procedură arbitrală prevede că „prezentele Reguli se completează cu dispoziţiile de drept comun de procedură civilă română în măsura în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul şi cu natura comercială a litigiilor” (art. 79).
 

Dreptul internaţional privat

Legăturile cele mai puternice sunt cu dreptul internaţional privat. La început, un capitol al acestei discipline, dreptul comerţului internaţional a devenit în timp o disciplină autonomă. În literatura de specialitate se discută despre caracterul compozit al dreptului comerţului internaţional, precum şi de faptul că majoritatea autorilor îl tratează dintr-un punct de vedere naţional. Dreptul internaţional privat este definit de norma conflictuală – care lipseşte în dreptul comerţului internaţional.
 

Dreptul internaţional public

Deosebirea cea mai importantă faţă de ramura publică a dreptului internaţional este acea că subiectele au poziţii juridice diferite. În timp ce în dreptul comerţului internaţional raporturile sunt de egalitate juridică, în dreptul internaţional public statele (principalele subiecte) acţionează ca puteri suverane.

Clauza naţiunii celei mai favorizate este un domeniu reglementat de către dreptul internaţional public, dar cu impact direct atât în privinţa contractelor cât şi cu privire la soluţionarea litigiilor de către instanţele arbitrale specializate.

Despre autor

Daniel-Mihail Sandru