ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUTUL DE CERCETĂRI JURIDICE
CENTRUL DE STUDII DE DREPT EUROPEAN
Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, 050711, Bucureşti; România
Conferinţa internaţională
«Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României şi Republicii Moldova.
Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile în perioada 1994-2010.
Evoluţia cadrului intern privind imobilele preluate abuziv şi alte posibile disfuncţionalităţi sistemice»
Evenimentul reprezintă o continuare firească a iniţiativei de a dezvolta o colecţie de jurisprudenţă CEDO, completată anual, ce a avut prima lansare în cadrul unei conferinţe asemănătoare din toamna anului 2010, precum şi de a dezbate coordonat, în România şi Republica Moldova, cauzele multiplelor condamnări suferite la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Cu acest prilej, va fi lansată lucrarea „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României din anul 2010. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile” (vol. VI din colecţie), în care autorii Dragoş Călin, judecător - Curtea de Apel Bucureşti, Mihaela Vasiescu, judecător - Curtea de Apel Tîrgu Mureş, Paula-Andrada Coţovanu, judecător - Curtea de Apel Piteşti, Ionuţ Militaru, judecător - Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Roxana Lăcătuşu, judecător - Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Lucia Zaharia, judecător - Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Lavinia Cîrciumaru, judecător - Judecătoria Constanţa, Cristina Radu, judecător - Judecătoria Constanţa, Elena Blidaru, judecător - Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Florin Mihăiță, judecător - Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti au urmărit să rezume fiecare cauză în care România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să găsească autorităţile potenţial responsabile, necruţând în vreun fel puterea judecătorească, şi să observe în ce măsură acestea s-au conformat şi au reacţionat concret, după pronunţarea hotărârilor.
Motivaţia autorilor a constat în aceea că, în urma numeroaselor condamnări ale României, în opinia publică s-a transmis cu o siguranţă specifică, de către oamenii politici, presă ori de către reprezentanţi ai autorităţilor publice, ideea că judecătorii poartă vina exclusivă a acestor condamnări, desigur, în planul cauzalităţii fiind ultima verigă înainte de trimiterea unei cauze pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. O astfel de opinie se bazează pe argumente speculative, iar nu pe o cercetare ştiinţifică amănunţită.
Scopul acestui studiu şi metodologia aleasă au plecat tocmai de la o analiză foarte atentă a situaţiei de fapt, a motivării fiecărei hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe fond, pentru a identifica mecanismul care a condus în final la încălcarea dreptului fundamental respectiv.
Rezumarea hotărârilor şi extragerea argumentelor relevante din motivarea Curţii, cu riscul asumat de a afecta - câtuşi de puţin - acurateţea textului original, constituie totuşi un avantaj deoarece culegerea permite parcurgerea în timp scurt a întregii jurisprudenţe CEDO şi devine un instrument util în biblioteca oricărui teoretician sau practician al dreptului, deziderat căruia îi serveşte şi modul în care a fost concepută indexarea după cuvinte cheie, cu trimitere la toate cauzele relevante din perioada 1994-2009.
Nu în ultimul rând, motivele expuse în analiza fiecărei speţe privind autorităţile potenţial responsabile, deşi emană de la autorii culegerii, dar pe baza aprecierilor Curţii europene, constituie un punct de reper pentru activitatea celor obligaţi, în virtutea funcţiei sau profesiei, să respecte sau să garanteze exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De aceea, nu a fost omisă nici evoluţia dreptului intern, pozitivă sau negativă, autorii indicând – acolo unde au fost identificate – consecinţele hotărârii, care ar trebui să folosească celor interesaţi pentru a descoperi remediile interne actuale.
Dezbaterea în cadrul Conferinţei îşi propune un scop constructiv, acela de a identifica remediile în dreptul intern, ce vor trebui implementate de Statul român prin măsuri generale de natură legislativă, administrativă sau bugetară.
În primul rând, dezbaterile vor urmări evoluţia cadrului intern privind imobilele preluate abuziv în urma hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu c. României, însă nu vor fi omise nici celelalte disfuncţionalităţi sistemice a căror perpetuare ar putea conduce la iniţierea altor proceduri de aceeaşi natură.
Condiţiile de detenţie pe care au fost nevoiţi să le suporte diverşi petenţi, însemnând suprapopulare, igienă precară în penitenciarele din România (cauzele Aharon Schwarz, Al-Agha, Mariana Marinescu, Jiga, Ogică, Răcăreanu, Iamandi, Ciupercescu, Dimakos, Florea, Coman, Marcu, Cucolaş, Grozavu, Ali, Porumb, Dobri sau Colesnicov), absenţa sau precaritatea asistenţei medicale oferite pe durata detenţiei (cauzele Aharon Schwarz şi V.D.) constituie tratamente inumane sau degradante şi au atras numeroasele condamnări ale statului român şi în 2010 pe motivul încălcării art. 3 din Convenţie, în dimensiunea sa materială. În plus, pentru prima dată în cauza Aharon Schwarz c. României, Curtea a atras atenţia asupra caracterului necorespunzător al dispoziţiilor legale în materia întreruperii executării pedepsei privative de libertate.
Pe de o parte, legislaţia inadecvată care a persistat până în 2006 în domeniul executării măsurilor şi a pedepselor privative de libertate şi absenţa oricărei căi de atac eficiente prin intermediul căreia cel interesat să poată să denunţe condiţiile de detenţie, iar, pe de altă parte, constanta lipsă de preocupare a puterii executive, în general, pentru construirea unor stabilimente penitenciare moderne şi, în particular, pentru a oferi cazarea persoanelor deţinute în condiţii care să satisfacă demnitatea umană, însumate, au constituit o problemă extrem de gravă a României în faţa Curţii de la Strasbourg. În prima parte a anului 2010, într-o cauză în care erau denunţate condiţiile de detenţie, Curtea Europeană a iniţiat procedura contencioasă, invitând Guvernul Român să răspundă întrebării dacă acestea reprezintă o art. 3 din Convenţie problemă structurală în România (cauza Iacov Stanciu c. României, nr. 35972/05).
Care sunt remediile pentru aceste disfuncţionalităţi şi care ar putea fi autoritatea responsabilă pentru acest val de hotărâri?
Agenda provizorie a conferinţei este ataşată prezentei invitaţii.
Confirmarea participării se face prin e-mail ([email protected]) până la data de 6 mai 2011. Solicitanţii sunt rugaţi să menţioneze: numele şi prenumele, afilierea instituţională şi funcţia, precum şi domeniul de interes în materia dreptului european.
